Ea şi el(tradusă)

Capitolul 7

-Ascultă! Hai cu mine la o întâlnire!!

Eu am rămas uimită.

-Ce? Îţi baţi joc de mine? A, eu am înţeles, asta este o glumă de genul acesta ,,invită tocilara la întâlnire şi râde de ea". Super, mersi, dar eu nu o să accept.
-Nu, asta nu este o glumă. Te rog foarte mult.
-Nu, lasă-mă. Este o glumă stupidă.- am spus eu întorcându-mă cu spatele la el.
-Te rog Eva! Promit că nu o să-ţi fac nimic rău.Eu vreau doar să te înveselesc şi să te relaxezi şi tu puţin.

Eu încă nu m-am întors.

-Te rog.

M-am întors şi am oftat.M-am uitat la el cu milă.

-Bine...dar dacă ceva nu o să să-mi placă eu o să......eh, eu sunt slabă, nu o să pot face nimic.- şi iarăşi m-am întors cu spatele spre el.

-De azi înainte eu o să te ajut.

El s-a culcat lângă mine şi m-a îmbrăţişat.

La naiba, el mă enervează. Este ca o lipitoare...îl urăsc, dar în acelaşi timp îmi este bine, pentru că un aşa băiat ca el vrea să mă protejeze.

Aaaaa....ce să fac?? Mie nu îmi trebuie ajutorul lui, el şi-a bătut joc de mine din clasa 1 până în a 10-a. Dar totuşi vreau atât de mult să am un prieten
care să mă apere....

Eh, în acest moment inima mi se rupe în mii de bucăţele.

Îmi este atât de bine în braţele lui, vreau ca el să mă strângă mai tare în braţe, dar el nu este acea persoană cu care vreau să fiu împreună.

-Scoală-te.-am spus eu împingându-l, dar când de fapt eu nu doream asta.

El a oftat, era vizibil că el era puţin trist...

Bzzzzzzz!!!!

A? Ce? Este deja dimineaţa? Nu vreau să mă scol...

După rutină m-am întreptat spre bucătărie şi mi-am pregătit prânzul.

-Maax, şcoala!!! Trezeşte-te.
-Dadada...încă o minută.
-Maax.- l-am împins eu cu piciorul.

El şi-a acoperit faţa cu perna şi a oftat.

-Vin, vin.- s-a sculat şi s-a îndreptat spre baie.

La şcoală, la prânz Max s-a aşezat lângă mine.
Când am ajuns acasă, el mi-a spus să mă pregătesc, iar el a plecat.

M-am îmbrăcat într-o rochie roz deschisă cu flori albe, puţin mai sus de genunchi. Mi-am mai luat şi o jachetă de jeans.
Mi-am lăsat părul pe spate, m-am dat cu puţin tuş şi lip gloss.
Gata, am terminat, iar acum m-am aşezat şi îl aştept pe Max.

Peste vreo 10 minute Max a venit.
-De ce aşa de gre....- nu am reuşit să continui mai departe, văzând un buchet de trandafiri albi.
-La întâlnire se cer flori.- a spus Max zâmbind.- Acesta este pentru tine.

El mă examina cu privirea.

-Ceva nu îţi place?
-Arăţi chiar foarte bine, poartă mai des rochii.

Nu m-am putut abţine să nu zâmbesc.
Nimeni nu mi-a dăruit înainte flori. Îmi este atât de plăcut.
Buchetul l-am lăsat acasă, mirosea atât de frumos.
Noi am plecat să ne plimbăm prin parc. Eu doar tăceam, nu mă simţem prea bine.

-De ce eşti iar tristă. Suntem la întâlnire!- s-a apropiat el de mine şi m-a luat de mâină, era atât de caldă şi moale, dar am încercat să mă ţin.

-Ştii, eu niciodată nu am fost la astfel de întâlniri, în care partenera să tacă.
-M, cred că tu ai avut destul de multe.

Max şi-s scărpinat ceafa,fiind puţin ruşinat.

-Ascultă, eu ştiu un loc foarte tare unde putem să petrecem timpul împreună. Să mergem!
-Întâlnirea ta, tu decizi.

Cu paşi rapizi ne-am întreptat spre un local "Taco's".

-Niciodată nu am mâncat taco.
-Înseamnă că azi vei mânca pentru prima oară.- a spus Max zâmbind şi mi-a deschis uşa.

Am stat acolo până seara. Vorbeam şi ne râdeam. Se pare că Max nu este un idiot atât de mare, când vorbeam cu el, chiar mi s-a părut că era sincer.

Deodată de afară s-a auzit ceva.
Plouă. La naiba, iar eu sunt aşa subţire îmbrăcată.

-Să nu-ţi fie frică.-a spus Max.
Am mai stat puţin, iar apoi am început să ne pregătim de plecare.

Până când Max a plecat să achite, eu am ieşit afară. Ploua foarte tare.
Mie mi s-a făcut frig şi am început a tremura.

Din urmă a venit Max şi mi-a dat jacheta sa, iar el a rămas în maiou. De la ploaie, acesta s-a făcut transparentă şi putem să-i văd mai bine abdomenul.
La naiba, nu trebuie să mă uit.

-Ţie nu ţi-e frig?
-Contează ca tu să nu îngheţi.
-Nu te preface că eşti un gentlemen!
-Ştii, eu încă niciodată nu am fost atât de bun cu o fată. Ele iubesc băieţii răi şi nepăsători. Aşa am devenit atât de pupular, eu bine mă prefac că sunt rău şi nepăsător...Dar ştiu că niciodată nu m-aş preface să sunt un gentlemen...

Ce? Idiotul ăsta s-a îndrăgostit în mine? Nuuu, niciodată în viaţă nu ar face asta.
Când megeam spre casă, eu mă străduiam să păstrez distanţa.

În scurt timp am ajuns.

-Stai!- ne-am oprit lângă uşă. El era atât de ud.
-M? Ce s-a întâmplat?

El stătea, şi-a scărpinat ceafa, vizibil că era ruşinat de ceva.

-Mă săruţi?

*905 cuvinte*
Îmi pare rău că foarte rar postez, dar este sfârşitul anului şcolar şi sunt foarte ocupată.
Îmi pare rău pentru greşelile gramaticale sau cele de exprimare.