Singur stau în pas de seară,
Pe cărările pusti.
Singur în fiecare seară,
Fără tine ore în șir.
Singur merg pe drumul greu,
Doar cu un sunet dintr-un fir.
Ascultând ale tale versuri,
Ce odată erau vii.
Privesc luna cum răsare,
Printre crăpături de geam,
Privesc stele sclipitoare,
Cum surâd peste obraz.
Privesc la al meu trecut,
Și-o tristețe mă doboară,
Văd un dor cum mă apasă,
Sufletul e mort acum.
Suflete plin de durere,
Nu mai plânge tu acum.
Suflete cu doruri grele,
Stai tăcut și-nchis acum.
Suflete al meu rănit,
Urlă-ți al tău necazul,
Nu mai sta ca un mort rănit acum,
Defăimand al tau necazul.
Moarte vino și mă ia,
Du-mă dincolo de stele,
Fie-ți milă, nu mă lăsa,
Pe pământ a cerne...
Moarte vino tu acum,
Ia-mă te rog și pe mine
Sufletul l-ai luat demult
Și mai lăsat în ruine!
