Am plecat astăzi departe,
Las trecutul la o parte,
Tot ce-a fost sa dus demult,
Viitor eu vin acum.
Astăzi plec din nou din țară,
Românie ești ușoară.
Câtă vreme o sa mai plec?
Pe meleaguri pe poteci?
Geanta încărcată plină,
Sta cuminte lângă ușă,
Și așteaptă ca sa vină
Un copil sa o arunce.
Sa se ducă ea departe,
Peste țări, sat și orașe,
Peste dealuri peste ape
Printre munți și printre văi.
Asa trece timpul meu,
Asa creștem noi mereu,
Tot în goana după bani,
Tot cu visuri și parai.
Nu mai știm ce e iubirea,
Ce e frumusețea pură,
Nu mai stăm în armonie,
Doar fugim și mai muncim,
Încet, încet ne dezbinăm ,
De prieteni noi uitam,
De familie și de frați
De părinți și de necaz.
Românie încă rabzi,
Ești o mamă între frați,
Stai retrasă, te gândești,
Pământul să-l ocrotesti.
Ma gândesc din nou la tine,
Plin de ură erai iar,
Poate crezi ca nu-mi e bine,
Dar te'nseli, chiar m-am schimbat.
Încheiere nu există,
Un trecut nu se termină,
El se schimba tot mereu,
Într-un început de fel.
Început plin de ardoare,
Început cu planuri mare,
Început ce-i drept acum,
Nu aici ci peste culmi.
România mea frumoasă,
Cine te-a schimbat de fel,
Eu ma duc de lângă tine
Nu mai plânge,
Mă întorc mereu!
