Din nou e vară și frumos,
Fericirea-i peste tot.
Doar în suflet e o umbră,
Ce persistă, nu e glumă.
Umbră, lasă-mi sufletul în pace,
Lasă-l sa se încălzească,
De iubirea din prejur,
De inocența ce încă nu sa dus.
Fie-ți milă, măcar odată,
Sa vad și eu razele cum se arată.
Peste al meu suflet încercat,
De nevoi plin de păcat.
Căci încet îmbătrânesc,
Pe cărări nu pribegesc.
Și trec zilele, trec anii
Trec și eu cum au trecut și alții..
