Nopți albe..
Cu lacrimi de copil..
Nopți albe...
Cu gânduri plin de chin..
Eram...
Plin de venin.
Știam ca pot dezamăgii
Știam ce e iubirea.
Tu mai lăsat în chin
Ți-a plăcut doar agonia..
Sa vezi..
Sa vezi cum azi trăiesti..
Trăiești fără sa știi
Ca eu
Ca eu prea mult te-am putut iubi ..
Și zic...
Nopți albe..
Cu gânduri mari și zic...
Vise false
Și multe amintiri...
Nopți albee...
Pline de venin
Eram doar un puștan,
Încă netrecut prin viață
Nu mai știam
Cum e sa mai fi plin de viață
Descoperisem poate ce e pentru noi iubirea?
Un sentiment plăcut, dacă ii faci pe plac zic poate...
Am dat cu piciorul peste multe sanse-n viața
Dar doar asa am cunoscut ce e mai de preț dovada
Sa știi..
Sa știi sa iubești cum nu ai mai iubit pana atunci
Sa rabzi..
Sa rabzi pentru orice defect în plus,
Sa ceri,
Sa ceri mereu o îndurare,
Sa ierți,
Sa ierți e lucru mare...
Scriu aste' rânduri fără pic de noima
Scriu...
Scriu amintiri ce culmea îmi tot vin,
Și zic...
Nu e un basm nu e nici o poezie
E doar o realitate virtuală încă vie!
