În depresie stau acum
Și ma gândesc la tine.
Nu recunosc ca te-am pierdut,
Și încă mai cred în tine.
Ca un înger sclipitor,
Ai apărut din ceruri,
Să-mi învingi al meu suflet plin de dor,
Doar printr-o mângâiere.
Dar mai târziu mai amăgit,
Mai și prostit pe față.
Sufletul tu mi l-ai cuprins,
Orbind-ul cu acea iubire falsă.
Ucis fiind tu ai plecat,
Dar nu ca și un înger.
Ci ca un diavol înfometat,
De suferință și de ură.
Acum, aștept din nou sa iasă,
Soarele din a sa umbra.
Să prind un răsărit de mai,
Și-o toamnă cât mai lungă.
