Muncind cu timpul tot învăț
Sa cresc sa cant sa tot iubesc
Sa rad sa plâng sa și vorbesc
Cu timpul tot îmbătrânesc...
Trec zile-ntregi, trec ani din viața
Trec mereu și încet ne lasă
Luptând cu noi, cu toți cu laolaltă
Doamne de ce ne mai lași în viață?
Plin de păcate în agonie am zăcut,
Îmbolnăvit de al meu suflet, al meu trup
Fără speranțe am rămas,
Oare când ne vom mai schimba?
Azi încă sufăr, recunosc..
Sunt singur sunt un păcătos
Mecanizat de alții sunt un prost
Tăcut plec capul închizând din ochi.
Dă-mi Doamne și mie o șansă,
Sa îndrept să trec cu brio prin viață,
Sa fiu mândru iar de mine,
Sa nu mai plâng sa fie bine
