5

1.6K 93 0
                                    

Perspectiva lui Vlad*
A zis că suntem doar prieteni. Chiar credeam că ne apropiem. Ce dracu' sa mă cred? Eu....O plac, nu am ce zice. E super dulce, copilăroasă, frumoasa. Trebuie să vorbesc cu ea.

Eram aproape de casa mea. Mai aveam o strada de traversat.
Liniștea de moarte a fost sparta de glasul nervos a lui Vlad.

Vlad: SUNTEM DOAR PRIETENI NU?!
Eu nu știam ce să zic. Mă uitam în pământ. Am mai făcut câțiva pași în liniște. Vlad mă apucă de mână. Mă întoarce cu fața la el. Era superb. Mă topeam acolo. Iar zice ceva. De data asta mai liniștit.

Vlad: Tu mă vezi doar ca pe un prieten?
Eu: Ămmm...Ămmm, n-nu știu
Vlad: Cum adică nu stii?
Eu: Nu sunt sigură de ce simți tu, dar nici de ce simt eu.
Vlad: Asta iti arata ce simt eu?

Și imediat am simțit cum buzele lui de apasă pe ale mele. A fost un simplu sărut. Dar pentru mine era primul. Avea niste buze așa moi. Nu știam ce să mai zic.

Vlad: Acum? Tu ce simți?
Eu nu am zis nimic. M-am ridicat pe vârfuri, l-am apucat de gad, l-am tras spre mine și l-am sărutat.

Vlad: Sa înțeleg să simțim la fel? Zice cu un zâmbet mic in coltul gurii.
Eu dau din cap și ii sar in brațe. Nu știam ce va urma. M-a luat de mână și m-a condus până în fața ușii.

Vlad: Noapte buna Ana!
Eu: Noapte buna Vlăduț!
Ne împărțim care un zâmbet și intru in casa.

Am închis ușa și m-am rezemat de ea. Am închis ochii și am scos un mic scâncet. Nu mai puteam de fericire.

Trec prin bucătărie si mama era acolo. Geamul era deschis. Știam că poate ne-a văzut.

Mă duc la ea și încep să mă gudur pe lângă ea ca o pisicuță când toarce.
Eu: Mamii...
Mama: Da iubita?
Eu: Ce ai mai făcut azi?
Mama: Eee, am gătit și m-am uitat la cel mai frumos film de dragoste între adolescenți de curând. De ce? Si zâmbește la mine.
Eu îmi umplu gura cu o gogoașă și îi zic.
Eu: Doar eram curioasa. Abea că se înțelegea ceva.
Ies din bucătărie și mă duc la mine in camera. Mă schimb in pijamalele mele cu iepurasi, mă spăl pe fata și mă urc in pat. Nu puteam sa dorm. Ma foiam de pe o parte pe alta. Era 21:30. Mă întorc invers și după o groază de timp ma uit iar la ceas. Era abea 21:40. Timpul se scurgea așa greu.

Dintr-o dată aud o bătaie in geam.
Mă ridic și mă duc să văd. Era totul foarte ciudat.

Prima dataUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum