Prima data

20

Si închide telefonul. Parea abatut.
Nu stia ca sunt sus. Poate trebuie sa il las singur. Nu vreau sa il deranjez.

Urc la mine in camera si astept sa  urce Vlad scările. Asteptam sa intre la el in camera si sa ma pot duce si eu jos. Nu prea voiam să dau ochii cu el.
Din cauza mea are probleme cu părinții. Nu vreau asta.
In loc sa aud cum scartie treptele scării aud usa.

Deschid usa usor si ma duc pe balustrada scării. Era Stefan...
Nu voiam să il vad. Nici pe el. Începeam sa il urăsc, cu toate ca era foarte frumos.
Vlad ma vede si ma striga, dar ma fac ca nu il aud.

Vlad: Surdii, iar nu ma auzi?
Eu: Ammm...ba da. Si zâmbesc fals încercând să fiu drăguță.
Vlad nu stia de ce imi făcuse Stefan, nici nu trebuia.

Stefan: Ana, ce mai faci? Ultima dată data cand ne-am văzut cred ca tu erai in parc.

Eu dau ochii peste cap si ma abtin.

Vlad: Stefan, te-am chemat pentru a te ruga ceva. Eu, pana mă înscriu iar la scoala, te rog mult sa ai tu grija de ea.
Si imi pune mana pe cap incepand sa rada

Eu: Nu am nevoie. Multumesc. Ma descurc. Mada o sa ma ajute.
Stefan: Nu, niciun deranj. Imi esti chiar simpatica.
Si imi face cu ochiul.
Eu: Imi pare bine. Tu nu imi esti simpatic.
Si ma smulg din bratele lui Vlad fugind pe scări la mine in camera.
Il auzisem pe Vlad cum a strigat dupa mine. A mai vorbit putin cu Stefan iar apoi a inchis usa.

Deja auzeam cum urca pe scări. Am încuiat usa si m-am pus fix in mijlocul patului.
Il aud cum bate la usa.

Vlad: Ana, esti bine?
Eu: Da
Vlad: Pot intra?
Eu: Nu stiu? Poti?

Si aud cum se buseste in usa iar apoi un înfundat ,,Auu"
Mă bufnise râsul.