Prima data

15

Convorbire telefonică
Eu: Alo, da Mada.
Mada: Ana? Vrei sa iesim azi? Aveam niste planuri dar am fost lăsată balta.
Stau câteva secunde pe gânduri dar ii dau un raspuns rapid si sigur.
Eu: Da. Unde si cand?
Mada: În parcul din Cartierul Soarelui la ora 16.
Eu: Bine. Ne vedem.

Sta in acelasi cartier ca si mine?
Ce tare!

Era 15: 30 iar eu nici nu ma imbracasem. Imi era asa lene. Afara era asa cald si pe langa toate astea parca ma incerca si o răceală.
Dar oricum m-am îmbrăcat cu ce am apucat si am iesit pe usa.
Pe cealaltă parte a trotuarului era Stefan. Cu o fata roscata. Inalta.
Parea a fi de vârsta lui.
Mergeam de mana încet, râzând cu poftă.
Un zâmbet mic mi-a apărut pe fata. Apoi ma gandesc.

Dacă el are o prietena, nu poate fi disperatul cu mesaje. Nu are de ce.
Nu mai inteleg nimic.

*Normal ca nu înțelegi nimic daca esti proasta. Proasto. *

Am dat ochii peste cap si mi-am continuat drumul.
Era 17: 10.
Am întârziat putin. Mada era deja acolo. Era cu un băiat. Era prietenul ei. Ben.
Era un băiat înalt, blonr si cu niste ochi ...moooama. Erau de un albastru puternic. Era a 11-a.

Din parc am mers la un local din apropiere.
Am băut ceva, dar eu ca cea mai mare deșteaptă mi-am uitat portofelul asa ca Mada i-a cerut lui Ben sa plateasca el.
Acesta a fost de acord asa ca....nu am avut ce sa obiectez.

Am ajuns în sfârsit acasă.
M-am dus la mine in camera, am deschis telefonul si l-am sunat pe Vlad. Avea telefonul inchis. Chiar voiam sa să vorbesc cu el. Am lăsat telefonul pe perna si am pus capul langa el. Asteptam sa ma sune, dar adormisem.

De dimineata ma trezesc cu o stare destul de buna. Ma îmbrac si plec la scoala.
Dau de Stefan. Din nou. Si ma bag in vorba cu el.

Eu: Ai mai vorbit cu Vlad?
Stefan: Doar acum 3 zile. De atunci nu.
Tu....ai vorbit cu el? Si sa cu mana in par încercând să isi aranjeze freza.
Eu: Nu...dar nici ca pot da de el.
Stefan: O sa te sune el, cand o sa aiba timp. Ai incredere in mine.

Si a zâmbit drăguț la mine. M-a batut usor pe spate si a intrat in clasa.

Azi aveam doua ore de mate. ORIBIIIL.

După ce se termina iadul plec direct acasă.
Mada a vrut să iasa iar cu mine si iubitul ei dar ma cam saturasem de el. Cu toate ca a fost drăguț cu mine. Isi cam dădea aere.

Pentru mâine nu aveam nimic de facut. Părinții mei erau plecați pentru 2 saptamani cu niste afaceri asa ca eram singura.
Urc la mine in camera si ating toate becurile. Era bezna. Eu stăteam pe telefon. Era ora 21:30. Voiam să mă pun la somn, dar bate cineva la usa.

Cine naiba putea să fie la ora asta la usa mea? Oamenii astia nu au somn? Chiar vor sa ma dispere?. De cand m-am mutat aici nu mi-am mai făcut somnul de frumusete.....

Bombaneam in timp ce ma îndrepta spre usa. Cand o deschid am mutit. Nu mai puteam sa scot un sunet.