Abstruse

5. N-ar trebui să uiți.

Marți, decembrie, 2016
10 AM

Se apropie vacanța. Ştii ce înseamnă asta? Că n-o să-l mai văd pe Pierre tot acel timp. Va fi greu. Ştiu că în seara aia parcă mi-a trecut tot, dar mi-e dor.. Îmi lipseşte tot, până şi certurile. De el chiar duc lipsă? Sau doar de amintiri şi de felul în care mă făcea să mă simt? Sincer, când îl văd, nu-mi inspiră nimic, decât milă. E schimbat acum, şi eu sunt. Dacă aş vrea, l-aş putea aduce înapoi pe vechiul Pierre, dar pentru asta chiar am nevoie de mare voință şi e mult de muncă, iar eu sunt prea obosită. Am obosit să lupt pentru binele nostru. De fapt, al relației noastre. El mă făcea fericită, dar totuşi după tot, nu mi-e bine. Nu aşa am vrut să se termine. Dar nu totul e cum vrem în viață, nu? Poate că aşa e mai bine. În acea seară mi-am mai dat seama de ceva. El nu a luptat pentru noi mai deloc în toată relația asta. Mă voia din motive egoiste, că îl făceam fericit şi că îi purtam de grijă. Mă iubeşte, mă consideră o persoană minunată, dar cine nu ar fi făcut-o în locul lui? Eu am făcut tot ce era bine şi corect, dar cu limite. Aş putea spune că mi-am jucat bine rolul, dacă numim relația asta o piesă de teatru. Deşi nu ar fi deloc cuvintele potrivite, căci am fost eu însumi şi am dat ce am avut mai bun, şi el la fel. Doar că el nu era îndeajuns de bun. Ştia că greşea şi că mă va răni, dar totuşi a făcut fiecare greşeală conştient. Totuşi nu era conştient şi de faptul că îmi va ajunge până la urmă. Eu am fost cea care i-am dat impresia asta, pentru că l-am învățat prost, avea impresia că n-o să plec niciodată, că o să îl iert mereu. Câteodată avea impresia că nici măcar nu îl iubesc, ce om care iubeşte acceptă lucruri cum ar fi viciile lui şi vorbitul cu alte fete? Când intra în conversație cu o altă fată de față cu mine, sau oricând, eu tăceam. Îmi vedeam de treaba mea şi găseam altceva de făcut. Părea că nici nu-mi pasă. Orice om e gelos, şi eu eram, doar că țineam pentru mine. Ştiam că vorbeşte prieteneşte. Mult timp acceptam şi faptul că nu-mi dădea atenție doar ca să facă un hobby tâmpit, de care nu avea nevoie. Până în momentul în care am cedat şi i-am spus că am nevoie de atenție, că am nevoie de el şi totuşi nu a schimbat prea multe. Dar dacă ne-am împăca, ce rost ar avea? Nu ar mai fi la fel. Nu mai am încredere în el. Pentru mine promisiunea e "sfântă" , nu îmi încalc nici măcar cuvântul, pe când pentru el nici nu contează toate astea. Nu e de încredere. El e primul meu gând când mă trezesc. Dar simt îndepărtarea, prin faptul că îl am în gând din ce în ce mai rar şi din ce în ce mai puțin.
De abia aştept să plec din şcoala asta, deja după 2 ore simt că mă sufoc aici.

3 PM

Am ieşit de la duş, îmi iau ceva de mâncare şi mă gândesc la ce să fac azi. Ryan a plecat, a stat aici doar în weekend şi luni, are job-ul în afara oraşului şi vine foarte rar. Ştiu că distanța îi strică relația cu Raven, el neavând timp nici să vorbească prea mult cu ea. Vorbesc doar de câteva ori pe zi. A plecat şi Blake. Nu-mi rămâne decât să stau în casă. Cred că am uitat să menționez pe cineva important. Pe Dawn. Ne cunoaştem de mulți ani, dar ne-am împrietenit de abia de câteva luni, de obicei ieşim cam în fiecare zi, dar se apropie bac-ul pentru ea şi de ceva timp rămâne acasă pentru a învăța. Are un stil rock, impunător. E o persoană puternică şi îi place foarte mult berea. Badass, amuzantă, râs colorat şi îi place să domine într-o relație.

Surpriză, mă sună Dawn . E 8 PM , aşa că ieşim doar vreo 2 ore. Adică 2 beri. Măsor timpul şi banii în bere şi țigări. E mai distractiv aşa.
Ne luăm câte o Heineken şi ne aşezăm într-un colț mai întunecat al localului, nu ne prea place să fim văzute, dar nici să vedem vreo urmă de viață, excluzând prietenii noştri si plantele. Pentru mine se aplică cel puțin faza cu plantele, ador florile, copacii, îmi plac culorile când vine vorba de petalele florilor, nu de ținutele mele şi frunzele căzând toamna în nuanțe de verde, galben şi roşu, în special cele oscilând de la maro la vişiniu. Am găsit odată o frunză în formă de inimă, culoarea sângelui. Superbă. Da, sunt foarte random, mă amuză uneori. Al doilea rând de beri pentru toată lumea de la masă. Merg acasă în scurt timp, rămânându-mi 3-sfert - jumătate de bere pe care o dau sec şi plec. Era şi fostul meu prieten, cel grijuliu şi care mi-a fost alături, cu noi. Încă o parte bună era că mă ducea acasă. Sau poate nu, îmi place şi să merg singură cu căştile în urechi în timp ce mă loveşte subtil alcoolul. Până şi tristețea se simte bine dacă ştii să o simți.
Ajung acasă, fac un duş rapid, mă schimb în pijamalele mele groase, căci la fel ca pisicile, ador căldura şi mă pun să discut despre azi cu Raven cum fac de obicei. Eu nu am avut mai nimic de zis, ceva obişnuit, dar se pare că ea da. A luat o pauză cu Ryan, o despărțire, subliniez: -posibil- temporară, ca să îşi facă ordine în gânduri. Cred şi eu că are nevoie, ideea a fost totuşi a lui Ryan. E clar că Raven nu se simțea tocmai ok, dar accepta cu brio situația. Sper că vor ajunge la concluzia că trebuie să se împace, ştii că îi iubesc.
Mă uit la vreo 2 episoade din serial cu Raven -anumite seriale le urmărim împreună- şi mă pun să dorm.