Abstruse

10. Nu mă aşteptam.

Ianuarie

I-am scris. L-am întrebat ce face şi când mai vine. Niciun răspuns toată ziua.

*Messenger*

Blake: ahhh :)
Ne vedem curând
Va trebui să vin iar acasă
Te mănânc când te văd :*

     Conduse toată ziua, e ok, mi s-a luat o piatră de pe inimă. Mă îngrijorasem puțin.
     De abia aştept să vină, sunt din nou în acel mood în care absolut tot ce se întămplă în jurul meu e nesemnificativ până la acel moment important pe care îl aştept. O să vină pe 1, luna viitoare, nu mai am răbdare până o să vorbim din nou.

     Tot la ce mă pot gândi este.. el. Chiar nu înțeleg de ce îmi acaparează mintea, dar încerc să ignor asta. M-am îndrăgostit sau ce? Nu prea cred, dar sunt foarte nerăbdătoare pentru viitor, acum că suntem şi mai apropiați, adică, persoana mea preferată vine să mă vadă mult mai des decât o făcea? Ce poate fi mai bine? Nu mă deranjează faptul că, totuşi, câte o lună de aşteptat e mult. Dacă ar fi mai des, n-ar mai fi la fel de special. Ar deveni o rutină, iar pe mine mă plictisesc rutinele.
     Deja Pierre nu mai înseamnă nimic. Chiar credeam că o să-mi ia mai mult timp să trec peste şi că o să mă doară mereu, dar întotdeauna lucrurile sunt pe aproape. Pe aproape să mă distrugă sau să mă facă să cedez, în schimb mereu apare câte ceva bun la care nici nu mă aştept. Cred că Universul mă adoră.

     Suntem pe 1, aud pe la şcoală ceva despre D.I.I.C.O.T., se pare că au luat mai multă lume, ştiam deja că au dat raita la noi în oraş de ieri când au luat-o şi pe Nira. Şi-a ajutat un prieten cu nişte vânzări şi a fost la rândul ei trasă la răspundere. A stat la audieri o zi întreagă şi nimeni n-a reuşit să dea de ea până seara târziu, când a sunat-o ea pe Raven şi i-a spus pe scurt ce se întâmplase. Nu a avut încă timp să îi povestească tot, dar urmează să se intâmple asta în zilele următoare. Când a terminat de vorbit cu ea, Raven mi-a spus că poate l-au luat şi pe Blake, noi ştiind că el consuma, dar altceva decât ce vindea prietenul Nirei, ceva de mare risc. Ultima lui activitate fusese acum câteva ore bune, la momentul respectiv, dar mă gândeam că poate are din nou treabă sau ceva şi că voi vedea de dimineață. Ce să vezi, în dimineața asta nu mai era activ de o zi. Ceea ce e foarte anormal şi imposibil din partea lui, care are telefonul şi wi-fi-ul pornite 24/24. Mai mult decât sigur a fost şi el luat. Deocamdată n-am auzit nimic de el şi încerc să nu mă gândesc la asta şi să n-o las să-mi deranjeze gândurile. Nu mă aşteptam la aşa ceva.

     Mă trezesc şi văd că n-a mai fost activ de două zile. E clar că şi el a fost luat, dar poate nu e mare lucru şi doar l-au ținut mai mult acolo, probabil luându-i telefonul pentru probe şi pentru a-l analiza. Încerc să îmi păstrez calmul şi să gândesc pozitiv, pe cât de mult posibil. Ăsta cred că e un fel de mecanism de auto-apărare al creierului meu, îmi evit mereu cât pot gândurile negative şi încerc să mă agăț de ceva pozitiv ca să nu mă afecteze prea mult.
     Mai târziu, seara, ies în oraş, în acelaşi local unde se aflau şi Raven cu Nira. Nu mă pot abține, merg la ele şi o întreb pe Nira dacă ştie ceva despre Blake.
Nira: A fost şi el acolo, m-a salutat şi m-a întrebat ce fac acolo, dar neavând voie să vorbim, nu puteam să-i explic şi doar am dat din umeri. Părea foarte speriat... Cred că l-au şi bătut după cum arăta... Nu ştiu de ce l-au luat şi pe el.
Eu: Ok, mersi
     Blake speriat?! Blake poate să fie şi în cea mai mare bătaie sau ceva că nu se sperie. Asta înseamnă că situația e mult mai gravă decât credeam eu. Încă încerc să nu trag concluzii pripite şi aştept până voi ajunge acasă cu Raven să analizăm situația...