Abstruse

8. Merry Christmas.

24 decembrie 2016
8PM

Eu şi Raven ne îndreptăm spre un party de Crăciun (bine, e ajunul) unde o să ne întâlnim cu Blake. Facem şi Crăciunul ăsta împreună, din fericire. Ne aşezăm la o masă şi ne luăm câte o bere.

#Flashback#

Crăciun 2015
Blake mi-a dat astă-vară nişte bani să îi cumpăr un pistol mare de jucărie cu bile de la un festival la care el nu putea ajunge şi de abia acum ne vedem şi o să i-l dau. Raven e deja la un vin cu Nira, iar eu cobor la scară de unde mă iau Blake şi Ryan cu maşina. Mergem şi după ele.
Când ajungem în fața localului, aşteptăm vreo 10 minute până să vină, 10 minute după care o aud pe Nira cum vorbeşte pe tonul ei de beată, băuse câteva pahare bune de vin Rosé. Momentul e unul chiar amuzant. Se trânteşte în maşină lângă mine, vorbind zgomotos şi emanând fericire. Îmi place să o văd aşa, mă amuză mereu. Raven a băut şi ea, dar nu dă niciun semn neobişnuit. Decidem să mergem la un loc ceva turistic din apropiere, la câteva zeci de kilometri distanță. Pentru tine pare puțin, dar pentru mine nu, că am rău de maşină.
Coborâm în sfârşit din maşină, mie îmi e destul de rău, dar Nira se distrează în continuare. Cântă, înjură persoanele de care îşi aduce aminte că nu le suportă, iar eu stau aici pe cale să vomit. Superb. Stăm acolo până îmi mai trece şi mie cât de cât, fumăm o țigară şi plecăm. Ajungem la intrare în oraş, dar îi spun lui Blake să oprească fix acolo, altfel vomitam pe scaunul lui, pe Nira sau cine ştie pe unde apucam. Am vărsat direct cum am ieşit, am stat de-o parte vreo 15 minute, după care m-am simțit fresh. Când mă întorc, Nira vomita şi ea din maşină, stătea pe jumătate afară cu uşa deschisă, cu capul în mâini. Era clar, am pierdut-o. Aşteptăm să termine şi plecăm, dar nici bine nu am ajuns că oprim iar, în mijlocul drumului, de data asta pentru ea. O punem pe o bordură, el mută maşina şi aşteptăm să îşi revină. Blake îşi ia pistolul şi încearcă să nimerească un semn de circulație de la câțiva metri distanță. Nu prea reuşeşte, a dat majoritatea bilelor pe jos sau peste semn, dar nimereşte până la urmă. Apoi nu ştiu cum şi de ce se gândeşte să îşi împuşte piciorul. Normal, l-a durut foarte tare. Următoarea țintă e Ryan. Se apropie de el, vrând să îi atingă geaca (avea nişte blană pe geacă), iar Ryan răspunde cu nişte scheme de auto-apărare, după care Blake, clar, face mişto de asta şi de faptul că e jandarm. Cu toții râdeam (exceptând-o pe Nira, care parcă nu mai exista). A vrut să îi nimerească piciorul lui Ryan, făcându-l să danseze, Blake pur şi simplu îl țintea şi râdea, după care l-a împuşcat în braț. Ryan nu a scos nici un cuvânt. Noi râdeam în continuare. Blake se duce la Nira, se apleacă spre ea şi o întreabă:
Eşti bine?
Niciun răspuns
Ți' fain Crăciunu'?
Toți am bufnit în râs, îmi era totuşi puțin milă de ea că nu putea riposta.
Reuşim să o ridicăm pe Nira, dar la mică distanță se aşează iar, de data asta după un boschete. Deja începeam să ne pierdem răbdarea, dar nu aveam de ales. Apar doi copii, un băiat şi o fetiță mai mică decât el. Încep să ne întrebe de fata care zăcea "moartă", băiatul s-a oferit să îi aducă vreo băutură acră (noi am refuzat), în timp ce fetița îi tot şoptea "Hai să-i dam cu piatra-n cap!". După câteva minute, băiețelul ne întreabă "O cunoşteți?". Eu şi Blake ne-am retras puțin la o parte să râdem şi i-am lăsat pe Raven şi pe Ryan să se abțină şi să rămână cu ei. Ryan a venit şi el spre noi că nu se mai putea abținea. Am mers la un mic magazin apropiat să îi cumpărăm nişte apă cu lămâie şi ceva de mâncare. Pe drum, Blake îl întreabă "Te-a durut?", Ryan răspunde scurt şi tare "Eşti prost", ceea ce ne amuză pe mine şi pe Blake.
A trecut încă vreo oră şi jumătate, era deja foarte frig, înghețam. S-a ridicat în sfârşit, cu greu, şi am luat-o printre blocuri să o ducem acasă. Am ajuns la scara ei, Raven a condus-o până la uşă, a bătut şi a luat-o la goană pe scări, dar din mare nefericire sora Nirei urca scările exact atunci. Era deja târziu, nu am mai stat mult şi am mers şi noi acasă. Fain Crăciun. (Nu ştiu dacă sunt ironică sau nu).
######################

Localul a început deja să se umple, a trebuit să merg până acasă, că venea mama mea vitregă să îmi aducă ceva, tata nu era acasă, aşa că a trebuit să mă prefac că deja m-am pus în pat şi bla bla, după care să ies iar. Când ne-am întors ne-a fost ocupată masa, aşa că ne-am mutat la bar. Ne-am mai tot luat alte rânduri de bere, Raven a plecat până la nişte prieteni de ai ei care erau acolo, iar eu şi Blake am mers până afară să fumăm o țigară. Vorbim cât vorbim, mă ia în brațe şi îmi spune că i-a fost dor de mine, îi răspund la îmbrățişare şi îmi spune "Pot să îți fur un sărut?". La asta nu ştiu dacă să-i mai răspund. I-am zis că îmi e un prieten foarte bun şi că nu vreau să stricăm asta cu un lucru atât de banal. La insistențele lui, am acceptat sărutul. Nu pot să te mint, şi eu voiam asta. Nu am ştiut că asta s-ar putea întâmpla până în momentul de față. Sunt foarte şocată de ce s-a întâmplat. La asta chiar că nu mă aşteptam. Nu ştiu dacă regret sau nu, nu mai ştiu nimic. E ok, căci ne întoarcem înăuntru şi muzica îmi acoperă toate gândurile şi confuzia. Sunt fericită, ca de obicei când sunt în prezența lui, dar ca acum n-am mai fost niciodată.
Raven şi Blake îşi găsesc un subiect de discuție, pentru mine momentul perfect să merg la dans cu un prieten care era prezent la party. Blake nu dansează, nu e deloc genul, deci nu cred că e vreo problemă. Mă mai întorc la ei, mai merg şi la dans, dar după ceva timp găsesc încă un moment în care să rămân singură cu Blake. Mi-am dat cu ruj roşu mai devreme, pentru că îmi stă bine şi deoarece ştiam că îi va plăcea lui Blake, făcându-l să vrea mai tare să mă sărute din nou. Ieşim iarăşi afară, iarăşi ne sărutăm. Înainte de intrarea în local este un mic compartiment, o fi având el vreun sens, loc în care Blake mă opreşte şi mă sărută din nou. Era tot roşu, aşa că ne întoarcem afară ca să aibă lumină să se curețe cu şervețelul pe care i l-am dat.
Nu ştiu dacă e bine ce am făcut, dar cel puțin s-a simțit bine. Asta e tot ce ar trebui să conteze. Mi-am promis încă de când eu şi Pierre nu mai suntem ceva că o să trăiesc momentul. Şi cum să nu fac asta cu unul ca Blake? E idealul pentru mine, felul în care arată, se comportă şi acționează în diferite situații. E tot ce vreau de la un băiat, chiar dacă e cam mare pentru mine.. Nu ar trebui să conteze acest aspect. Are 24, dar nici nu-mi pasă. Nu mă aştept la o relație din asta, chiar nu vreau să ajungem acolo, ar fi foarte complicat cu distanța asta destul de mare şi diferența de vârstă. Plus că.. după atât timp, realizez că nici nu îl cunosc de fapt. Adică, îi ştiu ca în palmă felul de a fi şi ştiu că mereu îmi e bine cu el, dar altfel nu îl cunosc deloc. Ceva nou pe listă, să-l cunosc întru-totul. În rest, e ok să stau cu el din când în când, cred. Sau cine ştie, poate e doar seara asta, iar eu din nou gândesc prea mult.

4AM

1 mesaj nou
Blake: Cum săruți.. awww
Habar nu am cu ce să răspund la asta. Mă simt meega ciudat.
Eu: *smiley face* Mda, nu cel mai bun răspuns, dar e ok.
Mă pun să dorm, sunt destul de amețită.. şi să nu mai zic de oboseală.