Abstruse

3. Nu e bine să te ataşezi prea tare.

Sâmbătă, Decembrie, 2016

E frig. Zăpada înaltă radiază în lumina felinarelor de pe stradă. O țin pe Molly în brațe aşteptând un taxi. Taximetriştii mi se par creepy, majoritatea. Ție nu? În special unul cu care nu m-am mai întâlnit, din fericire. Unul care m-a invitat la cafea şi m-a umplut de complimente, având nevastă şi copil acasă, chiar dacă mi-am menționat vârsta într-un mod subtil. Să nu mă înlătur de la subiect, totuşi. Haina mea de blană ne ținea de cald mie şi lui Molly, dar blugii mei parcă erau degeaba pe mine.
A ajuns taxiul. Ne-am aşezat amândouă pe bancheta din spate, cum facem mereu, indiferent de vehicul. În vreo 10 minute am ajuns la un party, câțiva kilometri distanță de oraş. O mare cabană lângă un lac. Ajunse înăuntru, ne găsim locurile şi ne aşezăm. Mi se adresează o grea întrebare..
Molly: Ce facem de Crăciun?
Urmând una şi mai dificilă..
M: Dar de revelion?
După o discuție destul de complicată, a rămas o variantă că ne vom distra tot aici. Locul e perfect, priveliştea e superbă, lacul, pădurea de lângă.. Mereu muzică bună la party-urile ținute aici. Mare mirare că am ajuns aici primele, se pare că prietenii noştri întârzie mai mult decât noi.
Grey şi alți băieți, neimportanți, se aşează la masa de lângă, spre fericirea lui Molly. Grey e crush-ul ei de câteva luni. Umblă cu ea şi cu încă una, aia fiind o insuportabilă, cel puțin mie îmi e foarte antipatică. Numai fața ei mă enervează. E şi ea prin preajmă, am văzut-o mai devreme, dar nu i-am spus lui Molly, sper să nu dea de ea, nu vreau să-i strice seara. Au ajuns şi restul, ne-am ridicat cu toții pentru a dansa. După ceva timp, mi-am luat paharul cu gin şi am plecat mai departe prin mulțime. Luminile colorate parcă mă orbeau, simțeam muzica prin fiecare parte a corpului, până în vene, dar mă simțeam perfect. Mă simțeam liberă. Eram desprinsă de toată lumea din jurul meu, intrasem în partea pozitivă a lumii mele. Vibrațiile se simt tot mai intens. Neon, sunet, euforie, detaşare, extaz, deschid ochii, lumini prea puternice, zgomot, cineva dă peste mine, îmi arde pielea cu țigara, panică, mă uit, nici urmă de cicatrice, nici de vreo persoană fumând, probabil a plecat, calm, fum.
1 Mesaj nou (5:00 AM)
Molly: Unde eşti? Tocmai m-am sărutat din nou cu Grey, trebuie să ne vedem acum
Ne-am dat întâlnire afară pe pontonul din fața cabanei. Echilibru, ai alunecat de 3 ori, dar încearcă să nu cazi, Ace. Ajung şi o văd în extaz. Mă amuză puțin, dar ador zâmbetul ei adorabil. Se pare că se vor mai vedea singuri în seara asta, el a plecat acum, nu i-a menționat unde, şi îi va da mesaj când se întoarce. Cuvintele "plecat" şi "se întoarce" mă lovesc printr-un deja vú. Nu.. nu acum, te rooog, nu acum, chiar mă simțeam bine. Degeaba, m-a lovit o tristețe profundă. De ce mi-e dor de el acum? De ce? Ce dracu' am? I-aş scrie.. dar îi fac şi lui rău. Ştiu că el îşi doreşte asta, nu vreau să îi dau speranțe aiurea. Nu am intenții de a mă întoarce la el. Vreau doar să ştiu dacă e bine. Îi scriu.
Conversația a mers extrem de prost, cum mă aşteptam. La început mi-a răspuns nervos, mi-a vorbit cam urât, fără să mă înjure, doar felul în care a vorbit a fost nerespectuos, dar l-am înțeles. Ne-am certat cât ne-am certat, dar la sfârşit a ajuns tot el să îşi ceară scuze şi să-mi spună că mă iubeşte. Se apropie revelionul, iar pe ultimul l-am petrecut împreună. Amândoi eram melancolici. L-am rănit din nou. L-am făcut să se înjosească în fața mea.. din nou. De ce fac toate astea? Chiar sunt o persoană atât de rea? Parcă mă hrănesc cu suferința celorlalți. Dar tot mă pedepsesc singură în diferite moduri pentru asta. Sunt într-un constant război cu mine însumi.
O plimbare departe de gălăgia asta m-ar ajuta să mă calmez. Ajung lângă un fel de parc sau ce o fi şi văd o figură cunoscută. Grey şi "prietena mea" . Să-i spun lui Molly? Chiar dacă a mai auzit că stă cu asta, niciodată nu a avut o dovadă concretă. Merg puțin mai departe şi o sun. Molly ajunge aici şi e cuprinsă de furie, dar cei doi plecaseră deja.
M: Ce să fac acum? Îmi vine să merg după ei să îi dau cap în cap. Argh, dar nu pot. Nu pot să îi spun nimic..
O iau în brațe şi o calmez. Se abținea să nu plângă. Îi spun să se descarce. Nici frigul nu mai conta, decât să fie ea bine. Nu simțeam decât ură pentru tot ce era în jur. Am sunat un prieten să ne aducă lucrurile, căci nu mai voiam să ne întoarcem acolo. Am găsit o cafenea după mult drum, cu vedere mai distantă la lac. Era aproape dimineață. Doar ce au deschis, şi înăuntrul cafenelei era frig, aşa că ne-au dat o pătură.

*Din perspectiva lui Molly*

Ce poate fi mai calmant? Apusul superb de aici, sub pătură cu Ace, cu 2 cafele fierbinți, aşteptând rulouri cu scorțişoară.
Ospătarul aduce 4 rulouri proaspete pentru noi. Preferatele noastre, pe lângă clătitele cu ciocolată. Trebuie să mergem acasă, din păcate, sunăm un prieten, că bani de taxi nu prea mai aveam. Odată ajunsă în maşină am început să simt oboseala şi de abia aşteptam să ajung la Ace să dormim. Ace e singură câteva zile, aşa că nu am ratat ocazia de a merge la un party, chiar dacă oricum se apropie Crăciunul. Ai mei nu m-ar fi lăsat să plec niciunde peste noapte, aşa că le-am spus că dorm la Ace. De obicei stau şi restul zilei următoare la ea, deci nu vor bănui ceva dacă mă întorc acasă mai spre seară.
Wow. Cine are tupeul să îmi scrie după ce s-a văzut cu mine şi cu ea chiar în aceeaşi seară. Ar trebui să o termin cu el, nu? Ei bine, nu pot. Mă poți numi cum vrei, dar țin prea mult la el. Mi-a dat lumea peste cap. Nici eu nu ştiu ce văd la el atât de impresionant, dar nu pot să-l las.
M-a sunat mama, o trezesc pe Ace, mai stăm 5 minute să fumăm o țigară şi plec.

*Din perspectiva lui Ace*

Molly a plecat. Intru la duş, dar nu stau mult că mi-e foame şi trebuie să gătesc ceva. Bravo, Ace. Am uitat să scot carnea din congelator, aşa că îmi fac nişte sendvişuri.

Messenger
1 Mesaj nou
Blake: Mâine ajung în oraş
Eu: Mă suni şi ne vedem, vorbeşte şi cu Ryan să vină. Cât stai?
Blake: 2 zile
Of... ce puțin.
Ryan e prietenul lui Raven, e şi vărul lui Blake. Sunt veri mai îndepărtați, greu de explicat. Deşi nu e genul lui Raven să aibă un prieten cu un job aşa serios, jandarm, cumva l-a găsit. Se cunosc de câțiva ani buni , pe când era el la liceu, dar nu au prea ținut legătura până acum, el mutându-se în alt oraş la facultate. Nu e atât de serios precum job-ul lui întotdeauna. Face mai mereu glume şi nu e vreun încuiat. E o prezență plăcută. Lor le place să vorbească. Mult. Când ies împreună, vorbesc ore în şir. Despre ce, nici eu nu mai ştiu, au dezbătut sute de subiecte, dar cumva tot mai gasesc câte unul, indiferent de domeniu. Aş putea spune că ei sunt cuplul meu preferat.
S-a făcut târziu, sunt obosită şi mă pun să dorm din nou.