Abstruse

1. Nu e bine să mă subestimezi.

Iunie, 2016. 4:25AM

A plecat .. 3 luni.. cum să suport tot timpul ăsta în care nu îl pot vedea? Nici măcar să vorbim în acest timp.. Nu vrea nici atât. El consideră că-i mai bine, cică.. prostii.
Mă ridic de pe scaunul din fața biroului, merg către dulap, îmi iau țigările şi deschid geamul din balcon să fumez una.
Răcoarea de afară îmi atinge pielea, dar nu mă deranjează. Ba chiar e calmant. Ies pe geam şi ambientul e superb, totul e calm, un vânt lin şi răcoros mai adie din când în când, eu îmi aprind altă țigară şi admir tot ce e în jur.
Cum o să mă mai pot bucura de toate astea, chiar de orice altceva când o să fiu mereu cu gândul la el şi la tot ce mi-a făcut? Şi pe el îl roade grav vinovăția , sentimentele de vină îl devorează pe dinăuntru şi nimic nu le poate înlătura. Nici măcar idioatele lui de vicii. Pe care le-a preferat în locul meu. Poate nu trebuia să îl pun să aleagă. El mi-a zis că nu se poate renunța la un viciu pentru altul, iar eu am ales să trăiesc cu asta.. aşa rămânea lângă mine.

5:48AM

Cum poate? Cum a putut? Cum poți să înşeli şi să minți o persoană în acest hal? După ce te iartă pentru toate astea, să o abandonezi în totalitate.. I-aş fi scris să îi spun toate astea, dar orgoliul mă ținea tare.

Iulie 2016 3:30AM

Whatsapp
1 mesaj nou

Pierre: Mi-e dor de tine, iubire, îmi pare rău

Da, şi mie. Acum vrei să vorbim, nu?

Eu: Şi mie.

De atunci am continuat să mai vorbim din când în când. Am plănuit prin august că ne vom împăca. Eram într-o relație cu un băiat bun, grijuliu, care chiar ținea la mine şi care mi-a fost aproape, vorbea cu mine oricât de mult era nevoie, ținându-se treaz în fiecare noapte nedormită de mine, şi au fost multe, dar l-am lăsat ca să mă întorc la el.

Semptembrie 2016

Eram la el acasă şi totul era perfect, cel puțin până seara când într-o secundă mi-au revenit toate amintirile negative ale relației noastre de 10 luni şi instant mi s-a făcut scârbă. Nu îl mai voiam lângă mine. Nu mai suportam să mă atingă, nici măcar prezența lui. Am sunat-o pe sora mea Raven şi am plecat de acolo. Ea şi prietena mea cea mai bună Kate (a.k.a Molly, cum îmi place mie să-i spun) care a fost si ea sunată, s-au speriat, credeau că s-a întâmplat ceva grav, pentru că vorbeam codat. Îmi imaginez cât de confuze au fost.
Rezultă că nici eu nu mă pot subestima. M-am despărțit de el şi a luat-o pe căi greşite. Foarte greşite. A ajuns dependent de droguri, după un timp, a ajuns chiar la cele mai groaznice, legalele. Am avut conversații despre asta cât nu se poate număra, dar fără rost. Ştia că tot ce face nu e bine, dar continua. De aici nu mi-a mai stat în putință să fac altceva, aşa că m-am dat bătută şi l-am lăsat în lumea lui. A fost şi vina mea. La fiecare mică greşeală îl făceam să se simtă cât de vinovat posibil, ca să mă răzbun pentru ce mi-a făcut. Dar totuşi îl iubeam. Şi el mă iubea, foarte mult, eram unul din viciile lui şi am decis să îl fac să devină independent. Voiam să îl fac să se lase de toate chestiile alea pentru el, nu pentru mine, căci ştiam amândoi că la un moment dat eu voi renunța la relație , sau el. Până la urmă aşa a fost, dar nu pentru mult timp.. apoi s-a apucat iar de ele. Toată lumea mă învinovățea pentru răul pe care şi l-a făcut, dar şi-l făcea singur, iar eu chiar am fost cea care i-am vrut binele mereu. Dar pentru o singură greşeală, pe care eu o consider constructivă, oricum, era doar vina mea.
O relație toxică, asta a fost 10 luni.
By the way, eu sunt Ace.

^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^