11. Şi-acum...?

3 1 0
                                    

Îmi e destul de clar că totul e neclar. Ştiu acum sigur că e arestat, ştiu că n-am cum să-l văd, iar de ştiut de el... nu prea am de unde să aflu. Dar cât timp o să fie închis? Cât timp n-o să-l mai văd? El ştie de mine? Se gândeşte la mine? Ce întrebare egoistă, cea din urmă... Tocmai la asta ar trebui să-i stea gândul. La mine. Pariez că este stresat la maxim în momentele astea şi se gândeşte cum să se scoată din chestia asta. Şi sigur nu l-ar fi reținut doar pentru consum, cel puțin, nu mai mult de 48 de ore. Poate când oboseşte, când ia o pauză înainte să adoarmă, se gândeşte şi la mine. Ştiu asta. Simt.
Dacă nu ştiam asta despre el, oare câte nu mai ştiu? Degeaba mă gandesc la asta, că oricum gândul trece repede şi revin la cel inițial. Când faci o chestie de genul, nu prea cred că ai timp să mai faci altceva decât lucurile de zi cu zi. În plus, orice ar face, ştiu că mie nu mi-ar face rău, deşi pare un om rece. De ce a făcut ce a făcut? Nu ştiu, dar sigur n-a avut intenții rele, măcar atât ştiu despre el.

Şi-acum? Ce ar trebui să fac, să aştept? Dar pentru cât timp? Să o las baltă şi să nu mă mai gândesc la asta? Din câte observ, nu pot. Blake nu e doar un simplu prieten cu care n-o să mai iau contact un timp. Blake îmi e ca cel mai bun prieten... E diferit de o lună sau două în care nu vorbim. În lunile alea ştiu că-i bine şi că ne vedem în curând. De ce tocmai acum? Când ne-am apropiat mai mult şi era aşa de bine, aveam cel mai drag om tot mai aproape. Cedez şi încep să plâng. Ascult Silent Strike - Noiembrie şi nu fac decât să înrăutățesc situația şi să îmi amintesc momentul în care eram în maşină şi a început piesa asta din playlist-ul lui. Am întrebat de ea că mi se părea cunoscută, o văzusem pe profilul lui odată, am ascultat-o neatent. Auzind-o cu atenție, am adorat-o. Ne văzusem pentru scurt timp, vreo 10 minute, trebuia să plece.. Ce n-aş da acum să am 10 minute cu el, să-mi explice tot şi să ştiu ce pot face.

Trec zilele şi eu devin din ce în ce mai spaced-out. Nu înțeleg de ce mă afectează chiar la modul ăsta, dar o să reuşesc eu să îmi revin.
Încerc să nu mai dramatizez. După ce mă calmez, ca asta sună.. o dramatizare, dar de fiecare dată când cedez din nou, ştiu că nu e.
Sun nişte prieteni, vreau să ies, să fiu distrasă.

AbstruseUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum