Un nou început

Capitolul 16

   - Spune-mi odată. Ce s-a întâmplat? Zic eu vizibil curioasa.
   - E vorba de mama. Cam l-a scurt timp după ce ai plecat ea a avut un accident de mașină,  a stat timp de 2 săptămâni în spital după care a murit.
   - Vai , nu pot sa cred. Îmi pare atât de rău. Spun eu în timp ce imi ștergeam lacrimile. De ce nu mi-ai zis? 
   - Nu am vrut sa te întristez. Dar m-am acomodat cu ideea ca ea nu mai e.
   - Pai și tatăl tău?
   - Tata?! Tata,  mi-a lăsat mașina și casa iar el s-a mutat la tara, neputand sa treacă peste tot ce s-a întâmplat. Trec eu săptămânal pe la el sa văd dacă are nevoie de ceva.
   - Doamne,  îmi pare atât de rău. Ma bucur ca ai trecut cât de cât ușor peste tot.
   - Mda,  hai sa nu mai vorbim despre asta,  ce a fost a fost. Viața merge înainte. Deci , ce planuri ai pentru seara asta,  spune ea zâmbind? 
   - Mă gândeam sa ies la o plimbare cu motorul.
   - Bine,  deci nu ai niciun plan. Spune Alexandra râzând. Diseară o sa mergem într-un local. Am auzit ca e foarte aglomerat.
   - Unde este mai exact? 
   - Nu știu, pe lângă aeroportul orașului. Parcă așa.

Mi-am dat seama despre ce local vorbește. Era vorba despre localul în care se duceau toți bikeri și iubitele lor. Îmi zisese Amanda sa mergem odată dar nu am fost De acord eu neavand ce căuta acolo.

   - Acolo nu merg. 
   - Pentru mine,  o luam și pe Amanda și mergem.
   - Sigur vine și Amanda?
   - Normal ca vine și ea. Acum văd ca trebuie sa facem curat.
   - Vezi ca știi. Spun eu râzând.
   - Îhîm.

Ne apucam împreună de curățenie.  Normal ca ne-a luat in jur de 2 ore sa facem curat având în vedere faptul ca am dat drumul la muzica și mai mult dansam decât sa facem curat. Într-un sfârșit am terminat.

   - Cat este ceasul? Întreabă Ale neputand sa se oprească din ras
   - 18:32.
   - Sun-o pe Amanda și zii sa vina acasă. Trebuie sa ne pregătim.

Nici nu am apucat sa pun Bine mana pe telefon ca imediat și-a făcut apariția pe ușa Amanda.

   - Ce faceți?  Spune Ame vizibil trista și supărată.
   - Bine, dar tu? Ce ai?
   - Nimic, m-am ceratat cu mama, nimic important.
   - Ești ok?
   - Normal. Spune Amanda sărind pe noi.
   - Ame, în seara asta mergem undeva. Spune Ale entuziasmata.
   -  Perfect ,aveam chef sa ies.
   - Atunci,  trebuie sa ne pregătim. Spun eu.
 
Ne-am dus toate sus în camera mea sa ne căutăm haine. Amanda pusese ochii pe bluza mea rosie iar Alexandra  pe colanții mei negrii. Eu am ales sa mă îmbrac destul de casual. În fond nu mă duceam sa fac parada modei pe acolo.
Se făcuse 19:53 iar noi eram gata.

   - Hai sa mergem.
   - Eu mă duc sa îmi iau motorul, voi va descurcați.
   - Nu nu nu , tu mergi cu noi cu mașina. Spune Amanda. Tu de ce crezi ca am fost la mama? Sa îi cer mașina.

Mama Amandei avea un Range Rover negru. Mai mare dragul sa mergi cu el. Bineînțeles ca m-au lăsat sa conduc, altfel nu se putea.
Alexandra s-a pus în dreapta,  iar Amanda în spate privind ca un copil mic în fata.
  În mai puțin de 10 minute am ajuns în fata barului. Afară puteai vedea tot felul de motociclete.
   - Ascultați-ma bine, nu va apucați la cearta cu nimeni,  zice Amanda serioasa.
   - Normal ca nu,stai liniștită.
De cum am intrat în bar,  un miros de țigări și alcool mi-au inundat căile nazale,  începând sa tușesc. Toate mesele erau ocupate de bikeri cu gagicile lor "tunate", cu excepția uneia aflata la 2 metri de bar. Ne-am îndreptat ușor spre ea,  neatragand atenția prea mult. Am luat loc , iar Alexandra s-a dus sa comande ceva de băut, în fond trebuia sa ne distingem puțin. Eu stăteam și luam seama tuturor oamenilor de acolo. După aproximativ un sfert de ora și-a făcut apariția băiatul cu R1.
Era un băiat înalt, cu mult peste mine,  avea ochii căprui iar parul negru,  ciufulit de la casca. Observasem ca mereu purta negru, dar avea aceeași geaca de piele întotdeauna. El s-a îndreptat ușor spre masa aflata lângă noi, unde se aflau prietenii lui. Acesta și-a aruncat privirea spre mine timp în câteva secunde apoi și-a întors iar privirea spre prietenii lui.
După mai bine de o ora în care stăteam și îmi aruncam privirea la el din când în când, Alexandra m-a întrebat:

   - Ia zi, care e faza cu băiatul ăsta? Numai la el te uiți de când a ajuns aici.
   - Nu e nimic.. Doar mă uitam. Ce, nu am voie? Amanda începând sa chicoteasca.
   - Ok,  fie cum zici tu.

Era aproape ora 1 . Nici nu îmi dădusem seama când a trecut timpul și mă simțeam foarte obosita.

  - Fetelor,  mergem?
  - Da.
La auzul sunetului făcut de scaunele noastre,  băiatul cu R1, Martin dacă îmi aduceam eu bine aminte, și-a întors privirea spre noi.

   - Mă duc sa plătesc nota,  spune Alexandra.
   - Vin și eu cu tine,  spune Amanda.

După plecarea fetelor și-a făcut apariția Martin.

   - Ești cam tăcută în seara asta,  nu crezi?  Acum câteva zile mai aveai puțin și mă luai la bataie.
   - Eh,  spun eu râzând.
   - Ai chef de o plimbare? 
   - Nu Mulțumesc,  sunt foarte obosita iar compania ta sigur m-ar obosi și mai rău.
   - Ești sigura? 
   - Foarte. Acum dacă mă scuzi ,mă duc sa îmi iau prietenele și voi părăsi acest loc,  nu e de mine.
   - Cum zici tu. Dar mai întâi să îți zic ceva.
   - Te ascult.
   - Nu aici, vino puțin pana afară,  nu te mănânc.
  Am stat puțin pe gânduri dar am acceptat sa ies afară doar din curiozitate.