Un nou început

Capitolul 13

   - Da Amanda. Nici mie nu îmi vine sa cred ca se întâmplă ăsta. Ca mama mi-a luat motor. Ea dintotdeauna a fost împotriva acestui lucru..îi era frica sa nu pățesc ceva. Îmi aduc aminte ca la 15 ani i-am zis ca indiferent de ce va face sau zice eu voi conduce o Yamaha R6 iar răspunsul ei a fost :" în acel moment sa uiți de mine!" ..
   - Stai liniștită Sofi, tot răul a fost spre bine după cum vezi.
  - Exact.

După un moment scurt de tăcere în care niciuna din noi nici nu respira , Amanda rupe tăcerea:

   -  Și.. Ai de gând sa stai în casa în seara ăsta?
   - Așa mă gândeam .
   - Te gândeai prost fetito. În seara ăsta mergem în acel club nou de la intersecția cu judecătoria.
  - Măi,  ce căutăm noi acolo?  În acel club se duc doar cei ce sunt bogati și au ce arata ..Pe când noi..Nu suntem ca ei..
   -  Poate nu ne îmbrăcăm noi de la Victoria Secret..Dar noi avem ceva ce , ceilalți nu au...Mă rog , tu ai.
   - Te referi la motor?
   - Exact. In seara  asta te vei face cunoscuta. Plus ca...E ziua ta. Ar fii păcat sa stai degeaba.
   - În fine..ok. Cum zici tu.
   -  Perfect.

După câteva ore în care tot ce am făcut a fost sa găsim haine corespunzătoare pentru aceasta seara, decidem sa plecam. Ceasul era aproape de ora 21:00 . Strada mai era luminata doar de becurile de pe stâlpi și de farurile mașinilor. O las pe Amanda sa se pregătească in continuare, eu fiind gata prima , și pășesc ușor spre garaj. Acolo ma aștepta EA , gata de plecare..

   - Stai liniștită, a ta e. Spune Amanda încet. 
   - Stiu. Doar ca..
   - Doar ca ..Nimic. Pregateste-te. În 2 minute sunt gata.

Pun mana ușor pe EA ..De parcă imi era frica sa o ating și o scot din garaj. Din casa vine Amanda cu casca ei roșie. Se asorta perfect cu bluza ei roșie ca sângele și ghetele din catifea vișinii. Eu , ca de obicei eram îmbrăcată în negru. Nu pentru ca nu îmi plăcea alta culoare..Dar negrul mă caracteriza 

Urc cu grija pe şa , dar pasagera mea se pune fără nicio problema în spatele meu.

   - Ușor leoaico ca o zgârii.
   -  Iarta-ma Maiestate. Nu am vrut sa va rănesc prințesa, pe un ton sarcastic.
   - Ia vezi. Spun râzând.

Am plecat ușor ăsta pentru a nu o speria pe Amanda. Tot drumul a fost liniștit. Pe Amanda nu am auzit-o zicând ceva deci îi plăcea. Priveam oamenii de pe trotuare ce mă priveau speriați , uimiți,  chiar nu îmi dădeam seama. Săracii, parcă nu mai văzuseră o fata care sa conducă un motor. Ajunse în fata clubului,  Amanda îmi face semn.

   -  Ia privește. Ce avem noi acolo?
   - E R1 ... Deci tipul acela este aici.
   - Exact. Alt motiv sa fie o seara de neuitat.
   - S-o crezi tu.

Amanda mă târa orecum după ea. Nu mă lăsa deloc sa respir. Mă lua pe oriunde se ducea.