Capitolul 1

150 6 0
                                    

Salut, eu sunt Sofia Malik.. Am 17 ani și locuiesc în București, capitala României.. Sunt clasa a 11-a și mor de frica, la anul am bacul :)) Învăț la liceul teoretic C. A. Rosetti.. Un liceu bun.. Profesorii își dau silința, dar noi ca elevi lăsăm de dorit. :))) Locuiesc cu mama într-un apartament foarte aproape de liceu. Da, locuiesc doar cu mama.. Tatăl meu ne-a părăsit când aveam eu 6 ani, de atunci mama se ocupa singura de mine.. Ne descurcam.. ❤
O zi obișnuită:
  - Sofi, trezeste-te! Ai uitat sa îți pui ceasul sa sune. E 7:40, la 8:00 începi orele. Grăbește-te!
Auzind ce îmi spune mama, ma ridic repede din pat și încep sa caut disperata în șifonier..
   - Unde mama naibii am pus colanții aia de piele?! Uof..
   -  Ia uită-te pe scaunul de la birou, sunt acolo?
Într-adevăr, acolo erau.
   - Mulțumesc mama, ești o scumpă. *pe un ton sarcastic*
   - Mișcă!
Îmi iau repede colanții de piele pe mine, cu un maieu alb și o geaca de piele.. Îmi prind parul într-o coada și ma dau puțin cu rimel.. Ma încalț în adidașii mei preferați de culoare alba, îmi iau ghiozdanul și plec. ❤
La școală:
Ma întâlnesc cu ce mai buna prietena a mea, Alexandra și cu iubitul ei, Tudor..
   -  Ce faceți mai porumbeilor, nu mergeți la ora?
   -  Nu chiar.. Ba da dar.. Pe la jumătatea orei.
   -  Sofi, te rog din suflet, zii profei ca am pierdut autobuzul și întârziem..
   - OK, nu va faceți griji.
În clasă:
   - Malik?
   - Da? Prezenta.
   - Am văzut asta dar unde sunt Alexandra și Tudor?
  - Mpai vedeți.. Au pierdut autobuzul și întârzie..
   -  OK, dacă nu e asa vei avea de suferit..
Perfect, acum o sa am și probleme din cauza ăstora dacă se afla ca am mințit. Ce nu fac eu pentru ei..
Se termina ora și apar și cei doi îndrăgostiți :
   - Cică "venim la jumătate orei".. Ați mai venit pe naiba.. A trebuit sa mint fără sa clipesc.
   -  Știi ca te iubim 💕 *amândoi în același timp *
   - Da da, hai la ora și nu mai ziceți nimic..
Ziua trece foarte repede.. În drum spre casa mi-am adus aminte ca îmi uitasem cartea de matematica la Alexandra..
   - Doamne, ce aiurita sunt.. O iau mâine..
Ajung acasă moartă de somn.. Îmi bag telefonul la încărcat, îmi setez alarma și adorm imediat..

Un nou începutUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum