Brave and Bad

~5~

–Nu e momentul să îți spun.
–Dar de ce? Doar tu ai zis că dacă nu-ți dau bani o sa ma omori!
–Stiu, dar m-am răzgândit. Mi-am dat seama că am greșit.
–Ok, eu nu mă supar, dar sa stii că tot am sa aflu adevărul.
–Da bine! a spus el râzând.
–Deci am scăpat. Pot sa plec, nu?
–Nu.
–Da' ce mai e?
–Suntem urmăriți, în caz că nu știai, iar dacă află careva  ca eu te-am salvat pe tine, ne-o luam rău de tot!
–Știi ceva? Eu nu mă las doborata atât de ușor. Și să nu crezi că o sa stau fără să fac nimic. O să lupt până o să fac dreptate.
–Stii... îmi place că nu te dai bătută ușor, dar nu poți să faci față la o luptă ca asta. E prea greu pentru tine și trebuie să intelegi.
–Si ce dacă e greu? Trebuie să învăț să lupt, dar nu pot  singura. Invata-ma tu.
–Sa te învăț eu? Da' de ce sa te învăț eu?
–Pentru că tu ești singurul care mă poate ajuta. Doar mi-ai spus că pot să am încredere în tine, nu?
–Bine, bine, cum spui tu.
–Atunci spune-mi ce trebuie să fac.
–Pentru început trebuie să-ți spun că trebuie să reziști atunci când vei vedea oameni desfigurați! Nu trebuie să plangi, trebuie să fii curajoasă!
Dupa asta va trebui sa te aperi omorandu-i cu cuțitul pe cei care vor să-ți facă rău, sau să-i împuști, dar armele sunt partea a doua. Ca sa tragi cu arma trebuie să exersezi, altfel nu o sa țintești, ba chiar mai rău poți să fii prinsa de poliție sau sa să mori cu un glonț în cap!
–Pai... Invata-ma sa trag cu arma!
–Wow, wow, ușor scumpo! Până la tras cu arma mai ai mult de exersat...