Brave and Bad

~6~

-Asa crezi tu? Ei bine nu e asa. Eu stiu sa trag cu pistolul.
-Da' de unde stii? Ai incercat?
-Nu, dar stiu. Iar dacă nu mă crezi o să-ți demonstrez!
-Ok. Dacă așa zici tu...Și cum îmi demonstrezi?
-O să vezi. Iar atunci când o să-ți vezi șeful mort. Nici nu o să-ți treacă prin cap că eu l-am omorât.
-Aaaa, pai uite acuma' mergem la sefu' sa-l omori dacă tot spui că poți, pai sa vad.
-Ok, sunt de acord.
-Atunci haide!
.
.
.
Am ajuns la handicapatul ăla de "șef".
-Nu e nimeni deocamdata, putem intra... Stai, stai că vine! Ascunde-te repede.
M-am ascuns după un zid mai micuț ca să pot să văd ce se întâmplă.
-Măi copile, te omor! Unde dracu ai fost atâtea zile? Și fata care am adus-o săptămâna trecută unde e?
-Chiar nu știu, crede-ma! Nu știu unde a dispărut!
-A da? Niciunul dintre puști nu a plecat de aici toată saptamana, doar tu ai plecat.
Atunci a scos o bricheta, și a varsat pe jos benzina, după care a dat foc!
-Pana aici ti-a fost pustiule. Tra darea se plateste!
Dupa ce a spus asta l-a trântit la pământ. Se îndrepta spre mine eram foarte speriata. Nu aveam cum să mă apăr.
-A, deci bănuielile mele au fost adevărate!
După ce mi-a spus asta, a scos un pistol și mi l-a indreptat spre cap.
-Cred că ții măcar puțin la viața ta!
Am avut noroc pentru că băiatul
*o să-i zic la tipul bun care o ajuta pe fata "băiatul", asta până îi găsesc un nume. Suna ciudat, dar asta e.
l-a impuscat pe prostu' asta și l-a țintit direct in cap.
-M-ai salvat pentru a doua oară! Nu cred aș mai fi scăpat dacă nu erai tu! Mersiii:)
-Pana la urma tot eu l-am omorât. Dar, o sa te învăț și pe tine sa te aperi.
-Chiar aș vrea să mă înveți tu!
-Doar eu?
-Doar tu...
-Dar de ce doar eu?
-Pentru că așa îmi place mie!
-Iti place?
-Da îmi place...
-Ok scumpo, daca îți place eu nu refuz, să stii!
-Nici eu....

*Cam atât a fost și în acest capitol. Dacă mai aveți și voi idei de o continuare scrieți în comentarii. De acum voi posta un capitol în fiecare weekend, sau poate doua capitole.