Brave and Bad

~9~

-Bun pai sa trecem la treabă.
-Deci o să trebuiască să îi trag pe sfoară pe sclavii ăia?
-Da......Dar..., nu știu dacă o să-ți placa...
-Cum adică să-mi placă? Ce sa-mi placă? Eu mă duc să mă lupt cu ăia, nu?
-Da, dar faza e că...ei merg in cluburi de noapte și o sa trebuiască să te duci cu ei.
-Asta e treaba curvelor nu a mea. Dar totuși o sa fiu nevoita să fac asta pentru dreptate.
-Deci o s-o faci?
-Da o s-o fac... numai daca ma ajuti si tu.
-Eu nu te pot ajuta. Dacă mă prind ăia, direct la camera de tortură cu mine! Oricum nu o să se prindă. Nu trebuie să-ți fie frică. Trebuie să te comporți complet normal ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Ei au în fiecare încăpere câte o cameră de supraveghere, iar eu am laptopul pe care apar toate filmările, așa că, dacă se întâmplă ceva, eu voi veni sa te ajut.
-Ok. Și da...mă descurc și singură daca nu vrei să mă ajuți. O sa fac ce pot. Oricum va veni și acea data in care cel mai mare si puternic va trebui să plătească pentru tot.
-Nu poți sa-l învingi singură
-Ba pot. Doar nu ma las doborâtă așa ușor. Eu am suferit destul. Iar daca tu spui că nu mă poți ajuta, o sa-l omor singură!
-Sa-l omori? Si numai cati au incercat sa-l omoare pe asta, si i-a torturat ori i-a omorât pe loc.
Cineva a batut la usa casei mele. E ciudat pentru ca nu astept pe nimeni iar poarta era incuiata. M-am dus sa deschid, dar nu am vazut pe nimeni. Pe jos era o cutie destul de mare, pe care scria "Cu mare drag"
-Oare ce e?
-Nu știu. E casa ta. E pentru tine.
-Da dar, eu nu am asteptat niciun pachet, dar tot o sa-l deschid.
Am desfacut cutia. Era ceva rotund. Nu stiu ce e pentru ca mai era invelit si in o gramada de pungi.
-E ceva rotund! am spus eu puţin cam speriata.
-Nu desfă mai departe! Dă la mine.
-Dar de ce? Tu stii ce ar putea fi?
-Da!
I-am dat lui pachetul pentru ca eram puţin speriata. La desfacut! Eram socata speriata si scarbita!
-Aaaaa... ce e aia? am spus eu scârbită.
-Ce dracu'? Eu un cap... Un cap de fata!!! a spus el speriat.
-Ceeee? Tu glumesti? Dă să văd!
-Mai bine nu!
Dar tot am văzut.
-E...e capul verisoarei mele! Nu mai pot... morrr.
Simțeam că nu mai pot respira. Nu credeam ca cineva e in stare sa faca asa ceva. Incercam sa-mi pastrez calmul ca sa nu mor si eu pe loc. Eram foarte ametita iar inima imi batea foarte tare.
-Nu pot sa cred ca cineva a fost in stare sa faca asta! Verisoara mea avea 10 ani! Eu... eu...
-Nu mai spune nimic. Linisteste-te. O sa ma ocup eu de tot.
-Asta nu poate sa ramana asa! Asta e tortura,... macel... Mi-a distrus viata, iar verisoara mea a suferit cat s-a putut! Mi-a omorat parintii, acum verişoara, cine mai urmează? am spus eu plângând.
-Clar nu o sa ramana asa! Azi o sa ma duc la ala! O sa incerc sa nu fiu descoperit, dar cel mai probabil o sa ma prinda si o sa ma omoare. Daca o sa fie aşa....asta e. Prefer sa sufar eu, decat sa suferi tu atat de mult.
-Mersi. Nu stiu ce as fi facut acum daca nu ai fi fost tu... cred ca aş  fi murit şi eu...
-Iti promit că azi o sa fac tot ce pot, iar,... pentru mine nu-ti face griji ca ma descurc eu.