UNFAIR LOVE

Prolog

  IUBIREA... Hahahahaha!

     Toată lumea o caută, dar nimeni nu este dispus să ofere iubire.

    Toți zic că iubirea e un lucru normal, necesar... Dar în zilele noastre ce mai e normal?

    De ce mereu există oameni care să judece? De ce nu îşi pot vedea de treaba lor?

    Totul începe într-o zi înfricoşătoare de luni, ziua în care Tyler, unicul fiu al familiei Johns, va da piept cu nemiloasa viață de licean.

Tyler este un băiat destul de înalt, înălțimea sa fiind una de aproximativ 1,80 m, părul acestuia este unul castaniu precum scoarța unui copac de accacia africană, iar pielea sa era una alb-roşiatică, făcând-i ochii care au o culoare schimbătoare să se afle într-un oarecare contrast.
 
    Ziua a început cum nu se poate mai rău. La ora 6:45 alarma suna, făcându-l pe băiat să cadă din pat direct pe suprafața rece şi dură a podelei. Frecându-se la ochi, îşi târî picioarele până-n baie, unde făcu un duş rece pentru a se putea deştepta din starea de somnolență continuă. După ce ieşi din duş, luă un prosop şi îşi şterse şuvițele ude ale parului bogat pe care acesta îl avea. În scurt timp se afla în fața oglinzii, aranjându-şi părul şi încercând să-şi ascundă emoțiile pe care le nutrea odată cu începerea unui nou ciclu de învățământ.
Acesta se gândea la faptul că noii lui colegi ar putea fi diferiți de foştii lui colegi şi că l-ar putea judeca greşit datorită situației materiale precare pe care băiatul o avea. După nici zece minute, în care îşi luă pe el o pereche de blugi negri şi o cămaşă gri, coborî în mica bucătărie în care mama sa pregătea ochiuri, şuncă prăjită şi pâine prăjită, dar şi cacao cu lapte pentru acesta.

- Bună dimineață, mamă, zice băiatul cu o urmă de nelinişte în glas.
- Bună, fiule, în 5 minute va fi gata micul dejun, până atunci du-te şi spală-te pe mâini.
Băiatul ascultă de mama sa şi se spălă, apoi se aşeză pe scaunul şubrezit în fața mesei.

- Mamă, tata a plecat la serviciu?
- Da, mai devreme a plecat.
- Pfhiuu! Se pare că în dimineața asta pot servi liniştit micul dejun. DEO GRATIAS (Mulțumesc lui Dumnezeu)!! Am scăpat azi de mustrările lui.
- Aşa e fiule, îi zise mama afişând un zâmbet fals.

Uitându-se la ceas băiatul văzu că se afişează ora 7:30, răsuflă uşurat când îşi amintii faptul că ceremonia de deschidere a noului an şcolar începe abia la ora nouă şi luă farfuria cu micul dejun pe care o devoră într-un timp relativ scurt.

- Mulțumesc pentru excelenta masă, zise adolescentul mamei sale şi îi dădu un sărut pe obraz.
- Să îți fie de bine, fiule.

Băiatul îşi luă ghiozdanul în spate şi porni spre noua sa şcoală, când un sentiment de frică îl făcu să înghită în gol şi să se întrebe:

"Oare cum va fi?"