Spioana Rebelilor

VI

Selna pov

Nu-mi mai aminteam nimic.Stiu doar ca am lesinat si ca cineva m-a pus pe un pat moale.
Deschid ochii, deranjati putin de luminoasa camera in care ma aflam.

Il vad pe prinț stand la birou citind dintr-o carticica mica si rosie.

Fara sa vreau ma apuca o tuse si in cateva secunde apare El deasupra mea.Punandu-mi mana pe frunte ,ma intreaba cu o privire ingrijorata:
-Cum te simti?
-Nu prea bine, raspund eu.De cate zile sunt aici?
-

De 2 zile ,spuse el.

Ma ajuta sa ma ridic.
-Stai aici pana ma intorc!spuse cu o voce dominanta dar in acelasi timp blanda.
Dau aprobator din cap ,desii eram speriata.

Se intoarce peste vreo 5 minute cu o tava plina ochi cu mancare.
-Trebuie sa mananci ceva ,pentru a prinde puteri.
-Nu mie foame ,zic eu.
Spun asta dar dupa regret ,simtiind senzatia de foame puternica.

Se apropie de mine ,punandu-mi degetul mare si aratator pe barbie .
-Nu accept nici un refuz,spuse zambitor.
Lua o lingura cu supa si zise:
-Gura mareeee!
I-am pus mana pe mana lui oprindu-l.Îmi retrag mana stanjenita de gestul meu.
-Prefer sa mananc singura,am zis eu.
Mi-a intins bolul si am inceput sa mananc din supa calda .Dupa ce am dat gata tot bolul am incercat sa ma ridic .

Picioarele mele tremurau si eram gata sa cad dar o mana ma prinde de talie sustinandu-ma.
Am rosit vizibil, uitandu-ma in alta directie.
Ma aseza pe scaunul de la biroul lui cu mana inca pe talia mea.Ma uit la el rosind in continuare pana cand i-a mana de pe mine .

Biroul lui era dezordonat dar un carnetel mic si rosu imi atrase atentia apoi îl observ pe el uitandu-se la mine.
-Am ceva pentru tine ,spuse el ,aducandu-mi bratara care am pierdut-o acum cateva zile.
-Am gasit-o in gradina.
Ma ajuta sa mi-o pun pe mana itrebandu-ma:
-De unde o ai??
-Mi-a dat-o o femeie înainte sa ma abandoneze in fata casei parintilor mei, spun eu cu lacrimi in ochi.
- Mama mea mi-a zis ca o aveam pe mana cand m-a gasit si fiind singura urma a trecutului am pastrat-o.
-Multumesc ca mi-ai innapoiat-o, tin mult la ea.
- Cu placere ,zise el apropiandu-si mana de obrazul meu stergandu-mi lacrimile si bineînteles ca am rosit dar am sperat ca din cauza lacrimilor sa nu se observe.
M-am ridicat simtindu-ma mai bine de la supa care îsi facea deja efectul.
-O sa ma duc sa ma schimb, spun indreptandu-ma spre usa.
-Si multumesc pentru tot! Zic eu zambindu-i .

Stephan pov

Doua zile la rand a stat frumoasa Selena in camera mea.Nu ar fi trebuit sa ma bucur de suferinta ei ,dar asta mi-a dat un pretext sa o am langa mine.
Ce tot spui ? ma intreaba constiinta mea.
Ce? ,e draguta, zic .
Nu ar trebui sa te indrgostesti de ea .
De ce nu??
Am incetat discutia cu capul meu .Deobicei niciodata nu eram de acord.

Am luat jurnalul mic si rosu si am mai analizat putin poza fetitei ,care parea destul de fericita.Poza era facuta in curtea casei demolate de unde am salvat jurnalul.

Aud niste tusete din directia patului meu.Ma ridic si ma indrept spre Ea.
Pun mana pe fruntea ei si o intreb cum se simte dar raspunsul ei fu un simplu :
-Nu prea bine.

O ajut sa se ridice spunandu-i sa astepte putin.M-am dus jos la bicatarie si am rugat-o pe Anna sa îi pregateasca o masa consistenta.
-Ce a patit, e bine? Ma intreaba ea vizibil ingrijorata.
-A racit putin.....
Îmi pregati imediat o tava plina cu mancare, iar in 5 minute eram înapoi un camera mea.

Mi-a zis ca nu îi este foame dar pe fata ei se putea citi minciuna.

Îi ridic capul care acum era lasat in jos si îi spun bland ca nu accept un refuz.

Apropii lingura cu supa dar ma atinse usor pe mana spunandu-mi:

-Prefer sa mananc singura.
Dupa dadu gata tot bolul cu supa, voii sa se ridice.
Treemura toata iar in scurt timp picioarele îi cedasera .Era sa gata sa cada ,dar am prins-o cu o mana de talie , oprindu-i caderea .

Obrajii ei ca de portelan capatau o nuanta aprinsa de rosu .
Ma simteam destul de bine ca rosise din cauza mea.Eram destul de aproape de ea, parfumul ei placut de iasomie invadandu-mi narile
Îsi dadu seama ca rosise evident ,asa ca îsi muta privirea in alta directie .
O pun pe scaunul de la biroul meu.

Se uita atent la jurnalul pe care l-am uitat pe masa si incercand sa o distrag i-am zis:
-Am ceva pentru tine.Am gasit-o in gradina ,zic punadu-i bratara pe mana.
-De unde o ai ?

Momentul adevarului .Stie sau nu ce face bratara sau de puterile ei.

-Mi-a dat-o femeia ce m-a abandonat in fata casei parintilor mei.
Observ imediat cum ochii ei verzi se umpleau de lacrimi.
Îmi zise ca mama ei adoptiva i-a spus ca atunci cand a gasit-o ea purta deja bratara si ca a pastrat-o doar pentru ca era ultima farama din trecutul ei.

Nu m-am mai putut abtine asa ca am intins mana pe obrazul ei stergandu-i lacrimile ,apoi o observ rosind din nou.
Mi-a multumit pentru tot si s-a dus sa se schimbe si inainte sa inchida usa imi zambi.

Fata asta era speciala si nu ma refer doar la puterile pe care le are.Cred ca incep sa o plac.

M-am hotarat sa nu îi spun inca de jurnal ,cu cat stiu mai putini cu atat e mai bine pentru siguranta ei si asta o include si pe ea.

Îmi amintisem ca am uitat sa îi înapoiez arcul ,asa ca m-am gandit sa îi fac o vizita la ea în camera.

Am intrat in camera minuscula cu un pat mic la fereastra si un fotoliu.
Nu era nimieni.Apoi am auzit o voce minunata de fata cantand in cameruta mica care banuiesc ca era baia.
Cat de perfecta putea fi fata asta.Vocea ei era suava ,canta un cantec trist pe care nu l-am recunoscut.

Dau sa ies din camera ,cand aud usa deschizandu-se ,Selena oprindu-si melodia cand ma vazu pe mine.Mirosul ce iesi din baia aburinda era acel miros de iasomie care acum era mult mai puternic.
Pentru ca era doar in lenjerie intima,se uita stanjenita la mine ,incercand sa se acopere.

-Ce ca cauti aici,spuse ea cu nervoasa, roseata invadand-i obrajii.
-Iesi ,acum!spuse ea.

Am iesit si eu usor stanjenit de situatie.Avea un corp pentru care multe fete ar fi invidioase.Ma aud ce spun plesnindu-ma peste fata.

Dupa vreo 10 minute din camera iese Selena cu o rochie specifica servitoarelor.

-Imi cer scuze pentru mai devreme ,spun stanjenit.
Ea se uita urat la mine si raspunse intr-un sfarsit:

-De ce ma cautai?
-Am uitat sa-ti dau asta ,aratand spre arcul din mana mea.
-Multumesc, chiar aveam nevoie de el.
-Îl indind spre ea avand grija ca mana mea sa o atinga usor pe a ei.
Cand îi ating mana tresare si se uita lung la mine .
Apoi îsi retrage mana multumindu-mi inca o data si intra in camera.