Spioana Rebelilor

V

stephan pov

Dupa masa m-am gandit sa ma duc afara sa iau o gura de aer.L-am luat si pe Reen cu mine.Cand m-a vazut dadea fericit din coada in semn de multumire.
Ajungem in gradina centrala unde observ ca Selena ,statea cu un arc in mana si spre surprinderea mea putea fi chiar mai buna ca mine.
Ma indrept spre ea insa Reen mi-a luat-o pe dinainte alergand cu viteza ,punand-o la pamant .

Observ ca ea nu il respinge ci din contra il priveste duios cu ochii ei verzi ca de smarald ,scarpinandu-l dupa urechi

Ma indrept si eu spre ea ,incercand sa nu par prea şocat de faptul ca ea stie sa traga cu arcul.
Acum serios ,ce fata de varsta ei face asta.

Incerc sa nu ma holbez prea mult la ea ,eşuând grav.
Se uita la mine speriata,ca si cum credea ca o sa îi zic ceva rau.

Am intrebat-o ce face ea aici , ma privea nesigura ,dar a raspuns timid si asta m-a facut sa zambesc ca un prostanac:
-Trag cu arcul ,raspunse cu o prvire din aceea de "Nu e evident"
   Îi intind mana sa o ajut sa se ridice de pe iarba ,dar se ridica singura privirea ei sugerand ca nu are nevoie de ajutor.
 

   Ma lasa cu mana intinsa ,dupa care mi-o retrag afisand un zambet mare si tamp pe fata.

  -De unde stii sa tragi cu arcul ?
-Cand nu lucram, ma antrenam.
 

Apoi m-a luat gura mea mare pe dinainte si fara sa vreau intreb mirat parandu-mi rau dupa aceea:
-Lucrai????
  Imi raspunde trista:
-Cum crezi ca se pot descurca oamenii din Wind far multa munca.
  O priveam cu tristete gandidu-ma cum puteau oamemii cu varste asa fragede sa munceasca.
 
  -In plus eu o aveam pe sora mea.
  O vad cum îi scapa doua lacrimi pe obrazul ei alb si fin.
Am intrebat-o ce a patit sora ei dar ea incerca sa evite raspunsul ,dar neputand sa mai tina in ea imi spuse ca o razie o luasera prizoniera.

Voiam sa ma duc la ea sa o imbratisez si sa îi sterg lacrimile dar înainte sa pot face asta izbucneste si mai rau in plans ,apoi pleca in fuga.
  Observ ca si-a uitat arcul si cand ma uit atent pe jos vad si bratara ei de argint pe care nu o dadea jos niciodata.

  Selena pov
 
Dupa ce am fugit din gradina am realizat ca mi-am uitat arcul si ca altul nu voi mai primi.
  Nici nu stiam de ce îi spusesem printului de problemele mele care mai mult ca sigur nu îl intereseau dar am putut sa observ o oarecare mila in ochii lui albstri ca cerul.
  

Ma duc in bucatarie asteptand indicatiile Annei in legatura cu pregatirile pentru masa.
Am ajuns sa petrec mult timp cu femeia maruntica .Ajunsesem sa tin mult la ea si dupa cum ma privea si ea tinea mult la mine.
Taiam impreuna legumele cand m-am taiat la deget iar ea m-a bandajat cu grija si apoi ma imbratisa.Ma simteam fericita , cum nu m-am mai simtit de mult .

Ne intrerupem imbratisarea din cauza unui vant puternic ce strabate toata bucataria.
  Bucatareasa verifica toate geamurile dar spre surprinderea tuturor celor prezenti toate erau inchise.Se intampla asta din ce in ce mai des cand eram intr-o incapere.Nu stiam niciodata care era sursa acestuia asa ca incepeam sa îl ignor.

Afara ploua cu galeata dar eu tot trb sa-mi gasesc arcul.Ploaia rece cade pe mine facand sa tremur de frig. De cateva zile îl caut in toata gradina ,mereu fara succes.

Ma duc cu tava de mancare in camera printului. Cred ca ma luase o raceala buna .Obrajii mei indicau temperatura crescuta si corpul meu tremura .Capul ma durea si nu trecea minut in care sa nu stranut.

Am batut la usa .Am intrat dar nu mi-a luat pana sa mi se incetoseze privirea ,sa scap tava din mana si sa lesin pe podea.Simt niste brate puternice care ma ridica si ma pun pe ceva moale si cald
  

  Stephan pov

I-am luat arcul si bratara urmand sa i le inapoiez dar am inceput ca in ficare seara sa stau sa ma gandesc de ce bratara arata ca una de oprire a puterilor pe care mi-o daduse tata la 10 ani pe  cand nu puteam sa imi controlez puterile .Daaa ,eram mostenitor al focului dar nu eram prea mandru de natiunea mea care a chinuit ani la rand Wind-ul.Daca si ea avea puteri.Ma gandeam in continuu ca daca tata va afla de singura mostenitoare in viata a vantului o va inchide.Mereu imi aducea mancarea in camera dar n-am putut sa o intreb de bratara asa ca am renuntat.

  Am auzit o bataie in usa dupa care apare Selena , care se vedea dupa fata si postura ei ca nu era deloc bine.
O vad cum inchide ochii si lesina pe podea.
Alerg spre ea ridicandu-i corpul plapand in brate si punand-o pe patul meu.
Am avut grija de ea toata noaptea punandu-i comprese reci pe cap pentru scaderea febrei desi corpul ei era cam prea fierbinte pentru un om normal .Pielea ei aproape lua foc.
  Dimineata am pus mana pe fruntea si obrajii ei observand ca febra i-a scazut putin .Un vanticel strabatu camera dupa care deveni din ce in ce mai puternic.Ma uit la ea si vad ca fata ei crispata ,probabil visand ceva nu tocmai placut.
Am vrut sa intru in visul ei ,noi mostenitorii focului avand abilitatea de a intra in mintile oamenilor, dar nu am vrut sa îi invadez intimitatea pana cand incepu sa planga asa ca am alungat orice rusine si tinand-o de mana ,puteam sa observ o casa micuta de lemn si o doamna usor cunoscuta mie ducea de mana o fetita de vreo 4 ani repetandu-i ca o sa fie bine.O lasa pe fetita sa planga in fata casei.Uimirea mea continua cand vad fata fetitei .

Era aceeasi cu poza fetitei din jurnalul care l-am gasit in podeaua unei case parasite ce urma sa fie demolata. Nu am mai spus nimanui asta pana acum .Era secretul meu.

In acel jurnal o persoana anonima scria despre o fetita nascuta din doi mostenitori :unul al focului si unul al aerului.
Povestea se termina subit ,autorul jurnalului omitand numele ei.

Îmi desprind mana de a ei observand ca vantul din camera a devenit mult mai puternic .Verific geamul ,era inchis apoi imi dau seama ca vantul venea de la ea....
Ea era fetita din jurnal..........