The Fight ( Niall Horan and Zayn Malik F.F)

CAPITOLUL 3

Atunci cand ochii i s-au inchis aveam mii de ganduri si sentimente , ma panicasem si am inceput sa plang si mai tare.Era unul dintre prietenii mei cei mai buni si chiar tineam la el.Dar acum singurul lucru pe care il puteam face era sa sun la salvare.

In maxim 15 minute am fost la spital, iar doctorul m-a rugat sa astept in hol, insa m-a linistit spunandu-mi ca nu este grav si o sa poata fi externat intr-o saptamana.

In tot acest timp m-am gandit cine i-a facut asta si ce au insemnat acele cuvinte : " Imi pare rau...am incercat..."

Intr-un final gandurile mele au fost intrerupte de vocea doctorului care mi-a spus ca pot sa intru sa vad cum se simte.

Am intrat cu timiditate in salon si l-am vazut pe Liam intins in pat si cu niste perfuzii in mana.

M-am apropiat de el , iar ochii lui erau la fel de blanzi si de linistitori ca intotdeauna.Am stat pe scaunul de langa patul sau, iar acesta m-a luat de mana:

-Iti multumesc ca m-ai ajutat si ca esti aici cu mine , cand trebuia sa fi acasa de mult, probabil fratele tau este ingrijorat! spune si incepe sa rada.

Eu eram prea trista si socata ca sa mai pot rade si cand am vazut ca el inca glumeste cu toate ca este in starea asta lacrimile au inceput din nou sa curga din ochii mei.

Acesta m-a strans tare de mana si mi-a spus cu o voce calma:

-Nu mai plange , sunt bine, o sa vezi ca totul o sa fie la fel ca inainte.

In mintea mea inca erau acele intrebari: de ce a fost batut, ce a fost cu acele cuvinte... si tocmai cand eram pe cale sa-l intreb simt telefonul care imi vibra in buzunar.Era fratele meu Harry :

-Hope, poti sa-mi spui pe unde umblii? Este ora 3 iar tu nu ai ajuns inca acasa. Stii cat de ingrijorat sunt?

-Imi pare rau, dar Liam a avut un accident la bar, iar acum este la spital.

-Liam? O, doamne! Este grav?

-Doctorul a spus ca nu este atat de rau si ca peste o saptamana il vor externa.

-Are nevoie de odihna , vino acasa , promit ca maine vom merge impreuna sa-l vizitam .

I-am dat un raspuns afirmativ , apoi m-am aplecat la Liam si l-am pupat pe obraz, asigurandu-l ca maine voi venii sa-l vizitez.

Am iesit din spital si in fata lui era o masina neagra , frumoasa si mai probabil incredibil de scumpa.Am vrut sa trec pe langa ea pentru a lua un taxi , dar cineva s-a dat jos si se indrepta catre mine.Era baiatul blond de la bar.

-Buna scumpo! Ma mai stii? Eram in trecere si te-am vazut ducandu-te la spital.Apropo, spune-i prietenului tau sa-si mai tina gura, pentru ca asta pateste daca are prea mult tupeu!

-Deci tu ai fost?De ce ai facut asta? Ai idee cum se simte? Cum poti sa-i faci asta? lacrimile facandu-si din nou aparitia pe obrajii mei. L-am impins pentru a putea trece insa acesta m-a prins de mana.

-Deja pleci?Inca nici nu ne-am cunoscut.

-Nici nu vreau sa cunosc o persoana ca tine!

-Oh, hai draga! N-am sa te omor! Ce-ai zice sa uitam totul si sa o luam de la inceput? Buna! Eu sunt Niall. Nu e nevoie sa-mi spui numele tau pentru ca-l stiu deja.

-Cum de il stii? Astazi a fost prima data cand ne-am intalnit.

-De la prietenul tau, care cred ca incerca sa-ti ia apararea, dar n-a prea reusit , nu-i asa?

Incepe sa rada batjocoritor si incerc sa-mi iau mana , insa e prea puternica pentru forta mea atat de mica.

-Ce-ai zice sa te duc eu acasa? Nu e prea bine pentru o fata ca tine sa umble singura pe aici la ora asta!

-Nu am nevoie sa ma duci tu.Pot sa iau un taxi.

-Un taxi? La ora asta? Nu prea cred, iubito. Acum nu mai face pe incapatanata si urca!

Atunci ma ia in brate si ma pune in masina, incercarile mele de a scapa fiind zadarnice.

A pornit motorul si a spus:

-N-ai de gand sa-mi spui unde stai? Sau vrei sa mergem la mine acasa?

-La tine? Pff.. Niciodata!

-Mai vedem noi!

Ranjeste, iar apoi ii spun adresa pe un ton dispretuitor.

Drumul catre casa a fost tacut, un drum in care Niall injura fiecare semafor rosu si masina care ii iesea in cale.

Intr-un final ajung acasa, ma dau jos din masina , iar acesta imi spune:

-Abia astept sa ne vedem maine, la bar!

Imi dau ochii peste cap si intru in casa, unde il gasesc pe Harry la geam cu o mana la mijloc batand din picior.

-Vrei sa-mi spui cine a fost baiatul ala? Parca ai zis ca ai fost la Liam, la spital!

-Am fost ,insa el m-a adus acasa! Vrei sa nu te mai comporti ca mama, pt ca nu esti! tip si urc scarile catre camera mea insa il aud in urma mea spunand:

-Fi multumita ca sunt aici, ca are cine sa aiba grija de tine , de cand parintii nostrii au plecat sunt singurul care mai poate avea grija de tine!

Ma intorc la el si incep sa tip:

-Esti fratele meu! Ai face bine sa-mi mai asculti problemele nu sa tipi la mine fara sa stii nimic! atunci incep din nou sa plang si fug in camera mea.

Dupa 5 minute aud o bataie in usa

-Pleaca!

Acesta nu spune nimic, doar intra si se aseaza langa mine, imi ia fata in palme , imi sterge grijuliu lacrimile si ma pupa pe frunte.

-Imi pare rau! Ai dreptate, promit ca de acum voi fi mai mult alaturi de tine si te voi asculta. Acum culca-te pentru ca e tarziu.O sa-mi povestesti maine ce s-a intamplat.

Dupa plecarea lui ma schimb in pijamale si ma intind in pat incercand sa adorm , insa orice as face si la orice m-as gandi , mintea mea zboara la acel baiat blond cu ochii albastrii, Niall...