The Fight ( Niall Horan and Zayn Malik F.F)

CAPITOLUL 21

Ii priveam de ceva minute cum inca se ceartau si nu puteam face nimic din cauza durerii puternice si insuportabile de cap.Vedeam totul in ceata si auzeam sunetele ca un ecou in mintea mea.M-am ridicat incet incercand sa ii opresc, dar atunci am ametit si m-am dezechilibrat.Am tipat, iar in momentul cand trebuia sa ating podeaua, doua maini m-au readus la postura initiala.

Zayn ma privea foarte ingrijorat si m-a strans la pieptul sau soptindu-mi:

-Gata iubito, totul o sa fie bine.Te duc la spital.

M-am mai intors odata in spate si l-am privit pe Niall cum statea in acelas loc in care era cand am cazut, parca fiind in transa.

-Zayn, te rog! Nu vreau la spital. Du-ma acasa!

-Bine, dar daca starea ta nu se va imbunatatii pana maine, te voi duce la un doctor.

M-a asezat cu grija in masina si a pornit. Se strecura ca un sarpe printre cozile mari ale masinilor si nu il interesa ca semaforul arata rosu.Durerile se amplificau din ce in ce mai tare si simteam ca cedez.

-Am ajuns iubito! spune luandu-ma in brate si intrand in casa unde o gasim pe Nicolle dormind pe canapea.

M-a urcat scarile pana in camera in liniste ca sa nu le trezim pe Katie si Nicolle ,iar apoi inchide usa asezandu-ma cu grija in pat.

-Zayn! spun si incep sa plang din cauza durerii.Ma simt din ce in ce mai rau.

El ma privea atent, foarte ingrijorat strangandu-mi foarte tare mana.

-Tot ce imi doresc acum, Hope, e sa te faci bine.Nici nu stii cat de mult te iubesc.

-O sa fiu bine Zayn! Doar am nevoie de putin somn.

-Ma voi duce la farmacie sa-ti iau niste pastile.Nu stim ce se va intampla in continuare si nu te pot lasa asa! spune el privindu-ma ingrijorat in ochi, mangaindu-mi fruntea.

-Farmacie? La ora asta? Nu cred ca vei ma gasi una.

-Trebuie sa fie una deschisa chiar daca va trebui s-o caut in tot orasul.Sa ma suni daca se intampla ceva.

-Bine, dar sa vi repede! Ma saruta pe frunte si pe buze iar apoi pleaca , fiind vizibil ingrijorat.

Deodata o durere puternica imi strapunde corpul si tip din cauza durerii incordandu-mi spatele. Nu inteleg ce se intampla cu mine, niciodata nu m-am simtit atat de rau.

M-am afundat cu capul in perna si mi-am inchis ochii, insa usa camerei s-a deschis si am simtit o greutate care se lasa pe pat. Am aprins veioza de langa pat si am putut recunoaste acei ochii albastrii din prima secunda in care i-am vazut.

-Niall! Ma bucur asa de mult ca esti aici! spun incepand sa plang, dar nu am idee de ce.

-Cum puteam sa te las asa? Cum puteam sa las persoana pe care o iubesc la greu?

-Stii ca la mine acasa nu este un loc sigur sa ne vedem. Harry si Zayn nu sunt de acord cu tine. Ei sunt doi, iar tu esti unul.

-Da, dar pot pretinde ca-ti sunt prieten, chiar daca sentimentele nu spun asta.Vreau sa fiu alaturi de tine!

-Ii voi trimite un mesaj lui Zayn si o sa-i spun ca ma culc si sa nu ma mai deranjeze si ca ne vom vedea dimineata.

El doar a incuviintat printr-un gest al capului si a inchis usa cu cheia. Eu i-am trimis mesajul lui Zayn, iar el a spus ca-mi va face pe plac.

Stiu ca nu e bine ce fac insa in seara asta simt nevoia sa dorm in bratele lui Niall sa ma stranga la pieptul sau si sa-mi sopteasca : noapte buna.