The Fight ( Niall Horan and Zayn Malik F.F)

CAPITOLUL 15

- Hey, Hope! Ce faci?

- Foarte bine, perfect. Ce ti se pare ca fac?

- Ce s-a intamplat cu Zayn?

- Nimic.. Ne-am certat. Si da, din cauza ta. Ne-a vazut sarutul si imbratisarile.. Spun oftand.

Niall se apropie incet de mine. Imi cuprinde corpul intr-o imbratisare atat de calda. M-am simtit in siguranta in bratele lui. Nu voiam sa se termine, dar dintr-o data il vad pe Zayn la usa, apropiindu-se rapid de Niall pana cand il ia de langa mine. Il pune la perete si spune :

- Daca te mai atingi o data de ea te omor.

- A fost o simpla imbratisare prieteneasca. De ce esti asa nesigur?

Zayn nu ezita deloc si ii da un pumn lui Niall. Acesta cade pe jos, iar Zayn vine spre mine si vrea sa ma ia de acolo. Incercam sa-l opresc, voiam sa am grija de Niall, parea destul de ranit. Si nu voiam sa am grija de el doar pentru ca simt ceva, dar mi se pare inuman sa-l las asa.. Forta lui Zayn era prea mare pentru mine asa ca i-am intins mana lui Niall, el uitandu-se la mine cu o privire plina de iubire si sinceritate si cand mai aveam putin si ieseam din cabina i-am daruit un zambet cald. Probabil momentul acesta nu-l voi uita niciodata. Ne-am comportat ca doi indragostiti care era pe cale sa fie despartiti pentru totdeauna.

Eu eram inca fortata de Zayn sa merg cu el desi nu voiam. Parea atat de nervos. Dintr-o data izbucneste si spune :

- Ce cautai in bratele lui? Mai devreme ai venit la mine sa-mi dai explicatii. Si acum? Acum ce faci?

- Daca nu l-ai auzit pe Niall, a fost doar o imbratisare prieteneasca. Si daca vrei sa stii ii povesteam despre cearta noastra, ma intristasem si el m-a luat in brate. N-ar fi trebuit sa dai asa in el.. E un om. Un simplu om. N-aveai dreptul.

- Hope... Imi pare rau.. Spune Zayn venind sa ma imbratiseze. Nu stiu de ce, dar imbratisarea asta nu mi s-a parut reala.. Poate din cauza ca inca eram nervoasa.. Ii spun ca trebuie sa ma intorc la servici, iar el ma saruta scurt pe obraz. Ii zambesc usor si plec.

***

Odata ajunsa la bar voiam sa-l gasesc pe Niall, dar disparuse.. Nu mai era acolo. Sper doar ca era bine. Mi-am facut griji pentru el. Imi cautam niste pantofi de schimb cand gasesc un biletel cazut pe jos. Il deschid si il citesc. Imediat ce m-am usurat vazand ca era de la Niall care spunea ca o sa fie bine, am iesit din cabina si am inceput sa-mi fac treaba.

***

Dupa cele 4 ore de stat in picioare, in sfarsit sunt libera. Ma schimb in cele mai comode haine si plec direct acasa. Observ ca Harry nu era acasa  pentru ca luminile erau stinse. Ajung in fata usii, scot cheile si intru. Cand eram pe cale sa aprind becul o mana imi acopera gura si ma ia in brate. Din cauza intunericului nu-i pot vedea fata, dar sunt foarte speriata.. Ajungem in camera mea care era plina de lumanari parfumate, iar pe pat era o multime de petale de trandafiri. Asa-zisul necunoscut ma intoarce cu fata spre el. Era Niall. Suntem foarte apropiati, pot sa-i simt inima batand foarte tare. Adevarul e ca si eu sunt putin emotionata, dar nu stiu pentru ce sunt toate astea. Dintr-o data un sarut din partea lui ma trezeste din vorbitul cu mine insami. Un sarut plin de sinceritate, iubire. Un sarut pasional, parca desprins dintr-un film. Se departeaza incet de mine, peste cateva minute intorcandu-se cu o cutiuta mica si draguta spunandu-mi :

- Deschide-o.

L-am privit pentru cateva secunde si am deschis-o.  Inauntru era un lantisor pe care scria : "Pentru totdeauna". Nu stiu de ce, dar mi-au dat cateva lacrimi, Niall apropiindu-se de mine imbratisandu-ma. Mi-a spus ca ar vrea sa mi-l puna el la gat, iar eu am acceptat. M-am intors cu spatele la el, mi-am dat parul la o parte si odata ce mana lui a facut contact cu pielea mea, am tresarit. M-a sarutat pe gat, foarte usor si delicat, urmand sa ma intoarca cu fata spre el sarutandu-ma mai pasional ca prima data. In momentul de fata sunt foarte confuza. Nu stiu ce simt, dar este cel mai frumos sentiment. Mi-e frica. Nu stiu ce va urma, ce-mi va pregati viitorul, dar stiu sigur ca acest moment nu va fi uitat prea curand, adica niciodata. Ma uit in ochii lui si vad un baiat special, cand sunt cu el ma simt minunat,uit de toate suntem doar eu si el.

Imi perinde delicat mijlocul in palmele lui mari si ma saruta din ce in ce mai pasional. Ritmul inimii mele crestea cu fiecare atingere a sa.Imi pun mana in parul sau si ma joc cu el.Atunci se aseaza in pat si ma aseaza pe genunchiul lui.Ma saruta pe gat si isi strecoara usor mainile sub tricoul meu.

Atunci imi spuna telefonul, il iau in mana si observ ca era Harry.

-Hope, ai ajuns acasa?

-Da , acum eram la dus.

-Bine , sa stii ca eu sunt in fata casei, cu Zayn, acum intram.

Inchid telefonul si ma uit cu disperare in ochii lui Niall.Nu vreau sa plece,il vreau langa mine,.vreau sa il simt , sa il sarut, sa adorm in bratele lui.

-Niall, nu vreau sa pleci..

-Dar de ce sa plec?

-Harry si Zayn au intrat in casa.

Nu imi mai pot stapanii lacrimile si imcep sa plang luandu-l in brate.

-Vino cu mine asa vom fi unul langa altul.

As vrea mult sa pot merge cu el..insa nu pot sa il las pe Harry ..si-ar face griji, mai ales ca i-am spus ca sunt acasa.

Nu mai apuc.sa ii spun nimic ca se aude o bataie in usa.

-Iubito,.sunt Zayn , te rog deschide usa.

Nu stiam ce sa fac ,.cum sa ies din asta.

-Ma schimb , astepta putin!

Il iau pe Niall de mana si il rog.sa plece. El ma priveste in ochi cu dezamagire , imi ofera un scurt sarut pe frunte si pleaca repede.

Imi pare atat de rau ca a trebuit sa ii spun sa plece, parca deja imi lipseste si oriunde m-as uita il vad pe el.

Saruturile lui sunt pline de iubire, iar cea mai mica imbratisare a lui imi da puterea sa merg mai departe...Oh doamne! Cred ca incep sa il iubesc...