De când se știa era acolo în acel regat însorit și veșnic înverzit. Locurile erau acoperite de păduri stufoase, câmpii acoperite de flori și râuri cu ape limpezi și curate. Frumusețea acelor ținuturi rivaliza cu ușurință cu raiurile care fac adesea subiectul imaginației multor oameni. Era un singur anotimp. Vara. Și pentru că natura oriunde ar fi ea are nevoie de hrană, din când în când plouă și de regulă se întâmpla asta doar noaptea. Arareori se întâmplase să plouă ziua iar bătrânii își aminteau de niște ploi torențiale petrecute într-o după-amiază cu mulți ani în urmă. Chiar dacă părea ciudat, oamenii de acolo se obișnuiseră că așa era normal că din când în când, să se petreacă lucruri nelalocul lor. Chiar dacă foarte foarte rar.
Era acum în palatul din marginea câmpiei protejată de o mică armată trimisă acolo de soțul ei regele. Își amintea vag copilăria în care-l cunoscuse pe rege. Era o fetiță mică, blondă și timidă. Foarte drăguță și foarte bine educată, căci părinții săi proveneau din familii foarte bune și foarte apropiate de însăși familia regelui. Fostul rege, tatăl celui actual, se pregătea de retragerea din viața regatului și-și pregătea feciorul să fie rege-n locul său. Așa îl întâlnise Miradora pe el, pe viitorul ei soț. Acesta era încă un flăcău care studia științele și scrima cu profesori la tatăl său în palat. Miradora avea 8 ani și familia sa fusese invitată la o petrecere restrânsă în familia regelui.
Își amintea și acum de pregătirile părinților săi care nu bănuiau motivul acelei petreceri. Ce nu-și mai amintea Miradora era cum se trezise în camera cu Radian, când de fapt trebuia să fie la masă cu părinții lor, în salonul regelui, rezervat pentru astfel de întâlniri restrânse.
Își amintea că vorbea cu el iar el era foarte amabil și drăguț și-i arăta fetiței din fața lui cum se construiește un arc. Firește unul micuț, aproape de jucărie. Aflase mai târziu însă că întâlnirea fusese pregătită pentru a vorbi despre viitorul rege și viitoarea sa soție, Miradora. Radian știa că întâlnirea era pregătită în acest scop. Ea era însă prea mică și nimeni nu-i explicase asta. Sau poate o făcuse cineva însă ea, fetița de altădată, nu-și mai amintea.
În regatul lor oamenii trăiau foarte simplu, din agricultură și oierit, iar vecinii lor trăiau la fel. Nu erau războaie și singurul motiv pentru care învățau scrima sau trasul cu arcul era pentru că anual făceau concursuri între regate. Câștigătorii erau apoi foarte bine văzuți de cei de pretutindeni, în fața lor așternându-se o viață frumoasă, cu întâlniri de tot felul cu foști câștigători, cu recitaluri date în cinstea lor, cu căsătorii în cele din urmă cu fete foarte frumoase, fiecare tată fiind mândru să aibă un ginere câștigător la un astfel de concurs între rivali din mai multe țări.
Când împlinise 19 ani Miradora află că se va căsători cu regele. Radian devenise rege de un an și tradiția era ca în maximum un an de la încoronare să aibă soție. Regatul trebuia să aibă și rege și regină. Miradora vorbise de multe ori cu Radian și-l admira în sinea ei. Insa până nu demult îl considera ca pe un frate mai mare.
Nunta se făcuse și nobili din toate țările fuseseră invitați. Avuseseră trei zile și trei nopți de joc, spectacole, voie bună, întreceri de tot felul și muzică, multă muzică.
Invitații plecaseră pe rând la sfârșitul celei de a treia zi iar Miradora fusese trimisă la palatul din marginea câmpiei unde avea să petreacă o perioadă cu soțul ei. Fericită spera ea. Fericită știa el. Radian știa că va fi o perioadă fericită pentru că nu vedea nici un motiv să fie nefericiți. Ii plăcea mireasa chiar dacă era aleasă de părinții săi și nu de el. O admirase de când era mică și-l asculta cuminte despre cum se construiește un arc. Firește și el își amintea prima lor întâlnire.
Radian își petrecu ultimii oaspeți până la graniță și de acolo plecă direct cu suita sa către palatul unde-l aștepta Miradora.
Când alaiul regelui se vedea din depărtare, Miradora fu înștiințată de către cei din suita sa care o însoțiseră acolo la palat cu puțin înainte de sfârșitul nunții.
