Când Sebastian a ajuns la serviciu, specimenul încă nu sosise dar sosise cercetătorul. Sebastian îl găsi la aparatul de cafea. Se părea ori că acesta nu dormise acasă să-și bea cafeaua la aparatul propriu ori că nu prea dormise bine și avea nevoie de a doua cafea. Acesta ii explică cum că dormise acasă însă nu singur. Deci pierduse o mare parte din noapte. Sebastian îl lăsă să-și savureze cafeaua. Între timp sosi și specimenul, băgă capul pe ușă la ei în laborator și strigă bine dispus :
- Buna dimineața băieți !
- Buna dimineața, mormăira aceștia mai puțin dispuși ca el.
După ce plecă, Sebastian i se adresă cercetătorului :
- Știi la ce m-am gândit ? Cum crezi că s-ar putea ca unul dintre noi doi, să zicem eu, să intre în proiect și să interacționeze cu băștinașii, omuleții noștri ?
Aici tăcu și îl privi pe Eddy, cercetătorul, foarte atent căci nu voia să-i scape expresia feței acestuia la întrebarea care putea părea stupidă la prima vedere.
Eddy nu procesă întrebarea în primele secunde, într-atât era de obosit. Însă când își dădu seama despre ce e vorba, fu cât pe ce să-i scape paharul de cafea ... Sebastian surâse căci se aștepta la asta. Însă era și sigur că odată implantată ideea în capul lui Eddy....acesta s-ar putea da peste cap să găsească o rezolvare. Asta dacă i se părea viabilă și interesantă în același timp.
- Probabil te-a bătut soarele în cap în ultima vreme, mormăi Eddy, deși nu prea-mi dau seama când s-a întâmplat asta. Căci ai plecat tot timpul de aici odată cu mine, iar afară e mereu noapte când plecăm....Ai intrat cumva nopțile trecute într-un program de vacanță simulată la ocean ? Deși soarele ăla nu prea reușește să bată oamenii în cap așa tare ca cel natural, vorba vine natural, căci nici ăsta al nostru nu prea e natural din moment ce l-au creat pământenii după ce l-au distrus pe celălalt....
- Și ție ți se pare că fac parte din pătura de oameni care au timp de vacanțe simulate ? Nu Eddy, și tu știi bine că noi nu avem timp de așa ceva. Nici de vacanțe adevărate nici din cele simulate. De aceea nu avem nici vieți sociale, neveste, copii.... cine ar avea timp de ei ? NU noi.
- Păi de-aia mă miram și eu, mormăi din nou Eddy....
Sebastian îl privi și nu-i venea să creadă. Lui Eddy nu ii surâdea ideea deloc și nu înțelegea de ce. Decise să insiste, vorbindu-i o perioadă despre avantajele unei asemenea acțiuni. Însă Eddy nu reacționa în nici un fel. Pe Sebastian îl exasperă situația astfel încât decise să-l ia peste picior pe Eddy să vadă dacă măcar mai e atent la el :
- Și mă gândeam aseară să vin la tine căci știam că ești cu o fată. Voiam să facem sex în trei căci știi că visez la asta demult. Acum desigur voiam sex în trei, eu și două fete...dar dacă nu se poate așa, mă mulțumesc cu mai puțin.
Sebastian tăcu și îl privi pe Eddy. Acesta rămăsese cu paharul de cafea în mană și asculta.... După care izbucni în ras. Când termină de râs, ii spuse lui Sebastian :
- Credeai că nu sunt atent la tine, nu ? Ei bine, chiar eram. Doar că am o foarte puternică impresie că proiectul nostru a fost compromis. Și aici tăcu și îl privi serios pe Sebastian.
Acesta deveni serios la rândul lui dar și uimit. Nu se gândise nici o clipă că proiectul lor ar putea fi compromis. Nici măcar nu-și dădea seama cum ar putea fi compromis ?
Însă Eddy profită de tăcere și continuă :
- Dimineață am auzit o știre care vorbea despre o planetă apărută din neant într-o zonă în care nu putea exista până acum.
Aici Sebastian făcu o mișcare de surprindere amintindu-și că auzise și el știrea însă tot nu găsea vreo legătură cu proiectul lor și compromiterea acestuia.
- Zilele trecute nu am vrut să te îngrijorez dar de câte ori am ajuns la laborator, cilindrul era încins.
Aici Eddy vorbea despre cilindrul în care era amplasată imaginea proiectului și prin care aveau vizibilitate la cele doua lumi ale proiectului. Acesta dădea semne de căldură doar când se efectuau diverse acțiuni asupra lui, deci implicit asupra lumilor din interiorul proiectului.
- Ok răspunse Sebastian, specimenul a venit în lipsa noastră și și-a satisfăcut curiozități pe care noi nu-l lăsăm să le satisfacă cât suntem la serviciu. Și cine știe câte are dar nu vrea să știm de ele...Și Dumnezeu, dacă o exista, știe că noi nu plecăm de aici decât foarte târziu. Deci perversul naibii nu prea are cum să vadă ce facem noi cu proiectul decât așa. Venind în lipsa noastră.
- Ideea e că, în ultimele zile, am privit la mai multe scări unii dintre omuleți, continuă Eddy. Și am rămas surprins să văd ca unii dintre ei par alcătuiți din compuși foarte complecși. Mult peste limita stabilită de noi la început. De fapt, noi nu am fi putut să creem o lume atât de complexă pentru că ne lipsea energia creatoare, știi tu care, și aici Eddy se mohorî și mai tare.
Sebastian rămase fără cuvinte, mintea lui lucra febril și nu-i trebui mult până să realizeze că specimenul venise, în lipsa lor, cu prietenul său cel fără scrupule dar cu bani și relații și umblaseră într-un mod nepermis la proiectul lor. Ramase stupefiat câteva minute. Încerca să înțeleagă în ce mod ar putea afecta lumile proiectate de ei, aceste acțiuni.
Încerca să-și imagineze dacă aceasta energie i-ar putea omorî pe omuleți sau i-ar putea aduce la nivelul pământenilor. Ideea nu era originală pentru specimene, și aici Sebastian se gândea la cei doi, șeful lor și prietenul său, ideea fusese a lui Sebastian de la început. Și încercase să o expună în mai multe rânduri și șefului său și prietenului acestuia. Pentru că doar el și Eddy puteau să calculeze de câta energie avea nevoie proiectul pentru ca omuleții să nu piară însă să beneficieze de mult mai mult....poate chiar de un suflet.
Nu se gândise că aceștia ii puteau fura ideea ca să o pună ei doi în practică. Pe ascuns. Acum nu îl mai mira, își dădu seama că ar fi putut să realizeze asta de la început, căci cei doi nu dovediseră niciodată că ar avea vreun scrupul. Crezuse însă că aveau puțină ințelepciune ca să lase un asemenea lucru delicat pe mâinile celor care cunosc în detaliu proiectul. Nu-i crezuse atât de idioți să procedeze la așa ceva, ei care nu erau decât doi diletanți, nu mai mult. Și iată că acțiunile lor născuseră o planetă. Cât putea fi de periculoasă aceasta energie a acestei planete pentru planetele înconjurătoare.... nici nu visa Sebastian.
Mii de întrebări îl răscoleau iar Sebastian avu un moment când simți că pământul îi zboară de sub picioare. Omuleții.....erau acolo ? Cum se descurcau ? Nici un zeu din lume nu îi mai putea ajuta acum să-și asigure traiul atât de ușor cum îi ajutase zeul lor, Sebastian. Se simțea responsabil pentru soarta lor și ar fi vrut din suflet să-l poată pedepsi pe idiotul a cărei acțiune îl lăsase fără puterea de a-i ajuta.
