Trecuseră câteva zile de la apariția Clorinthei în târa lui Radian. Între timp aflase că viitorul ei soț avusese deja o soție. Înțelegând că decizia ca Radian să renunțe la ea îi aparținea zeului, Clorinth căzu într-o și mai neagră dezamăgire. Dacă se putea accepta ca o regină să fie înlocuită așa ușor atunci tot așa ușor putea fi și ea înlocuită. Iar dacă Miradora avea unde pleca, ea Clorinth nu știa unde s-ar fi putut refugia după o așa de mare rușine.
Meditând așa, intră servitoarea și-l anunță pe rege.
- Nu ai venit la masa de dimineață, regina mea, i se adresă Radian.
- Îmi cer iertare dar nu am avut poftă de mâncare. De altfel nu sunt obișnuită cu mâncarea... de aici, și aici Clorinth se opri puțin încurcată. Se temea că vorbele ei ar putea jigni și nu asta era intenția ei. Era foarte sinceră pentru că ea era obișnuită cu o hrană pe bază de pește. Iar aici peștele era servit la mesele regale foarte rar. Familia regală nu aprecia acest aliment.
- Dacă întrebarea mea nu deranjează, aș vrea să-mi spui ce mâncare ți-ai dori să servești iar eu voi da ordin să se servească pentru regină.
- Acasă la mine se manca mult pește. Îmi plac mâncărurile pe baza de pește.
- Așa să fie, raspuns Radian. Bucătăria va fi înștiințată de asta. De acum mesele vor fi mai bogate in pește.
Aici regele se opri, își drese puțin glasul și începu cu voce puțin mai joasă :
- Vreau de asemenea să-ți spun că zeul a decis ca mariajul nostru să aibă loc mâine seară. Nu va dura mai mult de o zi și o noapte. Asta e decizia lui.
Clorinth de schimbă puțin la față la auzul acestei vești. Însă în câteva secunde își făcu curaj și întrebă :
- Ce s-ar întâmpla cu mine dacă zeul ar decide să nu-ți mai fiu soție ? Eu nu am unde pleca. Lumea mea nu e aproape. Și sincer vorbind numai zeul știe cum am ajuns aici în regatul domniilor voastre. În țara mea erau multe plaje cu mult nisip. Florile erau foarte diferite de cele de aici. Vegetația era mult mai puțină. Vreau sa înțelegi, regele meu, că în regatul meu nu am auzit niciodată vorbindu-se despre nici o țară atât de încărcată de plante și flori condusă de un rege pe nume Radian.
Regele tăcu. Consilierii săi spuneau același lucru despre țara Clorinthei. Și dacă ea, în persoană, nu ar fi venit aici la porunca zeului, și nu ar fi fost atât de diferită de ei, cei din regatul său, nu ar fi știut niciodată că lumi atât de diferite pot exista. Cât de mare era puterea unui zeu care le conducea atât de ferm? Regele avea îndoieli că va afla vreodată.
Radian însă era acum mai preocupat de reacția supușilor din regat la aflarea căsătoriei cu o prințesă atât de diferită dintr-o lume complet necunoscută. Miradora plecase după prima zi de după nuntă. Iar acum, la atât de puțin timp de la plecarea ei, o altă regină se prezenta în fața regatului. Nu voia să recunoască însă gândurile sale zburau mereu la Miradora. Nu se putea ierta, pe el însuși, că îi făcuse un râu atât de mare. Erau atâția ani de când fusese anunțat că ea îi va fi soție, o plăcuse de când era o copiliță, o plăcuse de câte ori o întâlnise ulterior. O visase în nenumărate rânduri. Nu era sigur că asta însemna iubire, căci nu mai fusese niciodată îndrăgostit. Era însă convins că-și dorise profund să rămână alături de el întreaga ei viață.
Clorinth îl privea. Vedea că e preocupat de gânduri și chinuit. Si parcă ar fi ghicit ce se petrece în mintea lui, îndrăzni să-l întrebe :
- Regina....de dinaintea mea a acceptat cu ușurință să plece după nuntă ?
Radian o privi cu ură in acest moment :
- Mă iertați doamnă, dar am zăbovit destul în camerele domniei voastre. Treburile regatului mă cheamă.
Făcu o plecăciune și aproape zbură spre ieșire.
Clorinth realiză că atinsese un punct dureros. Nu se aștepta că regele să fie incantat de despărțirea de prima regină. Însă reacția lui spunea mult mai mult. Dacă nu putuse să facă față unei întrebări dificile despre ea, însemna că nu s-a împăcat cu plecarea ei. Aceasta neîmpăcare putea însemna ori un imens orgoliu....ori....
Clorinth se sperie la gândul că regele era îndrăgostit de prima doamnă, cea de dinaintea ei după doar o zi după nuntă. Căci nunta nu poate fi luată în calcul chiar de-ar dura o săptămână. Ce e important se întâmplă după sfârșitul nunții. De-abia atunci mirii încep să vorbească și să fie intimi.
Dacă regele era îndrăgostit de prima sa.....atunci nu va putea să o iubească pe Clorinth niciodată, nici după 40 de ani de căsătorie, nici după 400 de ani....
Clorinth se vedea acum într-o situație fără ieșire. Decise însă să aștepte ... Poate că nu era vorba despre dragoste.
,...............,,.......................
Ziua trecu greu în egală măsură pentru rege și regină.
Radian se ținuse de cuvânt și Clorinth primi in camera sa o supă de pește și o porție de plachie. Clorinth gusta și chiar dacă nu păreau la fel de bune ca cele de acasă, mânca mai mult de jumătate din ele. Gustul ii amintea de acasă.
Înaintea nunții veniră mai multe doamne sa o sfătuiască in legătură cu ceremonialul și cu tradițiile lor. O ajutară să aleagă rochia și accesoriile ce se potriveau cu o festivitatea atât de importantă precum o nuntă. Rezultatul final era mai plăcut. Însă tot se temeau de reacția oamenilor de rând la vederea noii regine. Toată lumea care o văzuse pe Clorinth știa că oamenii de rând vor comenta mult pentru că nu erau obișnuiți, nu văzuseră pe nimeni asemenea Clorinthei. Iar alungarea Miradorei in favoarea străinei, nu va fi bine văzută de supuși.
