Sebastian se trezi la ora 7 aproape ca de obicei. De data aceasta, fără alarmă. Era un semn că aseară se culcase la o ora rezonabilă astfel încât se trezi înaintea alarmei care era setată la 7 și 5 minute. Își amintea până și visul din noaptea ce trecuse. Stătu puțin să-l rememoreze, zâmbi și-și spuse lui înșiși :
- Neah....e imposibil.
Zăbovi încă puțin căci cuvântul ăsta era rar folosit de el. Aproape neacceptat în vocabularul lui. Deși recunoștea că erau momente când cuvântul chiar se potrivea. Însă visul ăsta....nuuuu, nu avea cum să fie posibil. Dar parcă pe măsură ce se gândea la el....nu mai părea de nerealizat. Se ridică încet din pat. Făcea asta deoarece își alesese un pat conceput special pentru a adormi rapid. Era o inovație pe care nu mulți și-o puteau permite. Dar avea inconveniente. Dacă te ridicai rapid din el, riscai să ai amețeli o bună parte din zi. Sebastian fusese informat de asta, însă nu renunțase la ideea de a avea un astfel de culcuș care-ți permite să adormi fără să te răsucești înainte, de vreo cincisprezece ori prin așternut cum i se întâmpla în cele clasice, fie cu apa, fie cu aer, fie cu combinație de aer și apă, o altă inovație care însă nu i se păruse remarcabilă. Mai existau și variantele cu diverși bureți și spume dar nici acestora nu le acordase credit precum acestuia pentru care optase de mai bine de 8 luni.
Sebastian privi calendarul în timp ce-și comanda cafea la aparat. Era 24 august 5.24. Încercă să-și amintească ce făcea cu un an înainte. Știa doar că era mai fericit și începuse proiectul cel nou la care lucrează și în prezent. Oftă. Nu-și mai dorea să mai lucreze la el. De câteva luni fusese înlocuit șeful său cu ....un specimen. Ăsta era termenul pe care-l folosea Sebastian când se gândea la acesta.
Singurele decizii înțelepte pe care le luase, erau cele standard. De câte ori era necesară o decizie grea, șeful său o alegea pe cea mai proastă. Sau cel puțin așa considera Sebastian. Și cercetătorul, prietenul său cu care lucra la proiect. Proiectul luase naștere în timpul mandatului fostului șef. Iar deciziile grele erau luate după îndelungi discuții între cei trei, șeful, Sebastian și cercetătorul. Și după multă chibzuială. Șeful acesta avea o înțelepciune înnăscută iar Sebastian și prietenul său nu avuseseră niciodată vreun motiv să-i conteste vreo decizie. De fiecare data, era cea mai potrivită situației respective.
Însă proiectul stârnise multă curiozitate și interese meschine iar șeful lor fusese înlocuit cu un cercetător de mana a doua care era prieten cu cel care decise să sponsorizeze proiectul cu foarte mulți bani și energie. Aici era vorba despre energia aceea scumpă, derivată din cea clasica dar mult îmbunătățită. Prin sforile trase obținuse aprobarea de a utiliza această energie de câteva ori mai mult decât fabrici renumite. Însă până acum se zgârcise și nu oferise nimic din aceasta pentru proiect. Prietenul său pe care-l pusese la conducere, nu-i furniza niciodată vreun motiv să o facă. Sebastian încercase să obțină o audiență ca să-i vorbească despre proiect. Însă fusese refuzat.
Sebastian își făcu dușul de dimineață, își bau cafeaua, mâncă puțin din batonul energizant obișnuit, se îmbrăcă și plecă. De obicei pleca cu mașina sa. În această dimineață alese să plece cu trenul. Nu voia decât să se gândească, fără să fie atent la replicile robotului mașinii, care o conducea cerându-i din când în când să aleagă drumul și viteza. Chiar acum își pusese în gând să vorbească cu cercetătorul despre visul său. Întrebarea era : poate să devină realitate....și cum ?
În tren, asculta știrile și printre gândurile sale auzi o știre care-l făcu să tresară :
- din cercul astronomilor Terrei, ne-a parvenit vestea despre apariția unei noi planete. Stranietatea constă în faptul că această planetă nu a mai fost văzută până acum, deși zona universului în care se află ea este atent monitorizată de câteva sute de ani. Astronomii își pun întrebarea de unde și cum a apărut.
Sebastian încerca să înțeleagă știrea. Din câte știa, energia aceea de care avea nevoie în proiectul său, putea să ajute la crearea unei planete. Dar el nu mai avea cunoștință de un proiect asemănător celui la care lucra el. Astfel încât nu putea decât să-și imagineze că un proiect asemănător, în paralel cu al lui, fusese creat și acum, în aceste momente era chiar mai avansat.
Fusese fericit când începuse proiectul. Rămăsese fericit și mulțumit până la schimbarea șefului. De atunci fusese nevoit să accepte decizii urâte, legate de viețile celor din proiect. Fusese nevoit să amenințe și să condamne la moarte omuleții aceia care se iubiseră. Iar acum, tocmai forțase un conducător al unei țări din lumea proiectului, să renunțe la mireasa sa pentru o alta dintr-o altă lume paralela dar din același proiect.
Îl numiseră la început Proiectul Paradis. Zâmbea acum amar când se gândea că nu se mai potrivește denumirea aceasta de mult timp. Cea mai nouă și proastă decizie luată de acesta, era și acum proaspătă în mintea a lui Sebastian. Își amintea cum specimenul venise de dimineață și-i strigase din ușă :
- Ia-ți cercetătorul și veniți amândoi în biroul meu. În 5 minute.
Făcea încă grimase amintindu-și scena. În biroul acestuia avea să fie la un pas să-l strângă de gât.
- Cred că vă mai amintiți, și aici specimenul îi privea pe amândoi, când am luat decizia ca regele din lumea cu multă vegetație să se căsătorească cu prințesa din lumea plajelor.
Sebastian își privi prietenul. Știa când discutaseră despre asta dar rămăsese stabilit să nu încerce așa ceva pentru că putea duce la destabilizarea ambelor lumi. Cercetătorul privea ochii albaștri ai lui Sebastian și nu-i putea recunoaște. Era multă ură acumulată în ei.
- Sigur că ne amintim când am discutat despre asta. Însă a rămas stabilit să nu încercăm o asemenea schimbare. Sunt 2 lumi micuțe ai căror locuitori ar putea fi speriați și nu ar mai ști în ce să creadă.
- Ți-e frică că nu te vor mai aprecia ca zeu al lor ? Îl zeflemisi specimenul.
Aici Sebastian se ridică și vru să se repeadă la el. Prietenul său însă îl trase de mână să stea jos și vorbi el :
- Noi am investit multă energie și timp în acest proiect. Nu a fost ușor la început să-l facem să meargă. Toți care eram atunci pe proiect, știm că au fost multe momente când credeam că-l vom abandona. Nu am renunțat însă și cu multă greutate l-am făcut să meargă. Decizia de a amesteca într-o relație, un locuitor dintr-una dintre lumi cu un altul din cealaltă, va putea duce la un colaps. Oamenii s-ar putea răzvrăti. Sunt lucruri de neînțeles pentru ei. Nu e înțelept să-i supunem unei astfel de schimbări. A fost și așa destul de greu când i-am condamnat pe cei doi îndrăgostiți la moarte. Poate nu toată lumea știe, și aici se uita cu subînteles la șef, că de atunci, mulți îl urăsc pe zeu și pun la îndoială autoritatea regilor lor. Asta poate duce la revolte diverse iar echilibrul păstrat atâta timp, s-ar putea sfărâma.
Specimenul se uita batjocoritor în continuare. Se lăsă o tăcere grea pentru Sebastian și prietenul său.
Șeful lor vorbi apoi :
- Nu v-am chemat să-mi spuneți părerile voastre. Nici să puneți la îndoială decizia mea. Ci să urmați întocmai ce am stabilit eu cu cel care sponsorizează proiectul. Sublinie ultimele două cuvinte privindu-i de sus.
- Eu nu pot urma asta. Este prea crud și nu sunt de acord, vorbi Sebastian.
- Oricare dintre voi hotărăște să nu urmeze decizia exprimată deja, va părăsi proiectul. Nu dau doi bani pe faptul că el l-a conceput.
Aici se uită spre Sebastian.
Nu se întâmplase demult asta iar Sebastian recunoscu în sinea sa că îi era din ce în ce mai silă să meargă la serviciu și să dea ochii cu șeful său. În lumile acelea micuțe era din ce în ce mai multă încordare. Mai ales în cea plină de vegetație, cum spunea specimenul.
Pentru Sebastian mai era o speranță să salveze lumile acelea de monstrul care-i era șef și pentru care cafeaua de dimineață avea mai multa importanță decât lumile și oamenii proiectului. Dar pentru asta trebuie sa vorbească cu cercetătorul. El ar putea ști dacă visul său ar putea deveni realitate.
