A doua zi după căsătoria propriu zisa Miradora se trezi târziu și-și dădu seama că regele nu este lângă ea. Căutându-l, își dădu seama că nici servitorii nu știau unde dispăruse.
Servitorii îl căutaseră și în salonul regal unde presupuneau că ar putea fi deși, în prima perioadă după căsătorie tradiția interzicea ca unul dintre soții regali să-și petreacă noaptea altundeva decât în salonul nupțial. Rațiunea era simplă : conceperea urmașilor. Odată concepuți primii doi urmași, soții erau liberi să petreacă timpul în saloane proprii.
Miradora nu înțelegea unde și când plecase și mai ales de ce o făcuse fără să spună nimic vreunui servitor.
Uitandu-se pe fereastră, se zărea regele cu câțiva servitori, călare, venind agale pe drumul dinspre palatul regal oficial.
Regina îl întâmpină și-l conduse în palat, unde acesta se opri să dea câteva ordine unui oștean care rămăsese la palat pe timpul așa zisei plimbări regale. Observă că regele e preocupat de ceva adresându -i un zâmbet fugar.
Ea însă se retrase în camera mirilor prefăcându-se că nu-i pasă că fusese ignorată de soțul ei încă din prima zi oficiala după căsătorie. Acolo îi ceru domnișoarei care o însoțea peste tot și fusese desemnată să-i fie apropiată in toate acțiunile sale, să o ajute la pieptănarea părului și aranjarea lui cu fierul.
Regele intră în cameră neanunțat și o rugă pe domnișoară să părăsească camera. Era limpede că acesta nu este in apele lui și părea din ce in ce mai clar că ceva important și grav se întâmplase. După plecarea acesteia începu :
- draga mea regină, poate te întrebi de ce am plecat pe neașteptate. Se opri își trase răsuflarea și continuă : am fost chemat de zeu.
Regina îl asculta intrebandu-se cum îl contactase zeul după prima noapte a nunții. Însă tăcu și aștepta continuarea răbdătoare :
El, zeul mi-a impus să renunț la tine. Aici reginei i s opri răsuflarea. Nu înțelegea, nu știa cum se poate renunța la o soție. Nu se întâmpla niciodată așa ceva în regatele lor. Dar regele continuă tulburat : Nu știu cum se face asta însă zeul mi-a explicat că trebuie să te duc înapoi părinților tăi. Mi-a găsit o altă soție dintr-o altă lume. Nu știu mai mult și nu înțeleg de unde e. Nu știu cum arată și nici măcar din ce lume ar putea fi. În afară de noi și vecinii noștrii, regatele vecine, nu am avut până acum cunoștințe despre alte....regate.
Regele tăcu copleșit căutându-si cuvintele în continuare.
Regina însă vorbi in acest timp :
- nu am știut că se poate face așa ceva. Zeul până acum a impus alte tradiții. De ce schimbă toate acestea acum ? Cum vor vedea oamenii această întoarcere a mea la părinți ? La noi nici servitoarelor nu li se întâmplă așa ceva ?
Regele oftă și continuă :
- Știu draga mea Miradora. Nici eu nu știu cum vor privi asta oamenii din regat. Trebuie să știi că mi-a impus decizia cu prețul vieții tale.
Regina, pentru o zi doar, îngheță la auzul acestei vești.
La ei se auzise de foarte puțini oameni care-și pierduseră viața în urma unui decret regal. Acum își explică Miradora cine era adevăratul autor al decretelor respective. Se gândea că orice ar face, destinul ei nu-i propunea nici o alegere decentă. Căci plecarea la părinți putea fi concepută de oamenii obișnuiți ca o pedeapsă a zeului iar ea Miradora avea să aibă de indurat oprobriul public. Asta însemna o viață trăită în camerele din micuțul castel părintesc. Nici o ieșire, nici o petrecere și nici o șansă de a avea o familie, soț și copii. Asta .....sau moartea.
După o nuntă strălucitoare și o noapte nunțială caldă și frumoasă, cerul din sufletul ei se întuneca treptat iar ea nu mai reușea să distingă nimic ....în afara de nori ....și ploaie. Ploua în sufletul ei acum. Sfâșiată între regrete și imposibilitatea de a înțelege DE CE, începu să-și strângă lucrurile pentru a pleca ...înapoi de unde venise cu mare fast către cel ce urma să-i fie soț pentru o noapte. Nu punea la îndoială hotărârea regelui. Punea însă la îndoială impunerea zeului. Îl crezuse înțelept și bun. Nu înțelegea ce greșeală de-a ei putea determina o impunere atât de neîndurătoare pentru ea.
Radian luă decizia să o ia în brațe pentru a o îmbărbăta. Miradora, copleșită, izbucni tare in plâns. Nu trebuia să facă asta. Știa că nu se acceptă așa ceva în prezența unui rege. Regele însă în acel moment era doar Radian. Pentru câteva momente, alese să fie un bărbat oarecare care refuză să-și vadă soția plecând de la el. Și pentru el decizia zeului era de neînțeles dar mai ales colosal de gravă. Nici o regină nu mai fusese atât de umilită. Miradora nu merita asta. Era un înger în ochii lui Radian, cel de altădată și cel de acum în egală măsură. În fața zeului făcuse ceva ce nici un înaintaș de-al lui nu mai făcuse. Încercase să convingă zeul ca Miradora să rămână soția lui. Așa ajunsese la amenințarea Miradorei cu moartea. Zeul fusese tăios și hotărât : plecarea sau moartea.
