Trăsura Miradorei făcea acum cale-ntorsa și nimeni nu înțelegea de ce. Tradiția nu menționase niciodată despre vreo întoarcere a vreunei regine. Obligația lor până la moarte era să rămână în palatul regal orice s-ar fi întâmplat.
Pe drumul de întoarcere oamenii puneau întrebări servitorilor despre motivul acestei întoarceri. Servitorii nu știau mai mult : Miradora se întorcea la părinți și nu mai era regină. Motivul nu era cunoscut.
Miradora nu ieși deloc la fereastra trăsurii. Nu știa cum ar trebui sa acționeze într-o astfel de situație. Era împietrită.
Regelui, în schimb, i s--au cerut lămuriri despre situația creată. Când consilierii au aflat motivul, aveau deja mai multe întrebări decât răspunsuri. Nimeni însă, incluzându -l pe rege, nu avea răspunsuri la acestea.
Tot ce mai aveau de făcut era să aștepte indicația zeului despre locația noii regine.
Aceasta nu întârzie să apară pe la ora prânzului. Radian avea o mică oglindă care se lumina când zeul îl contacta și se întuneca când zeul termina ce avea de comunicat. Oglinda aceasta fusese la toți strămoșii lui și îi fusese înmânată odată cu coroana.
Zeul îi comunică acum că noua regină îl aștepta în pavilionul din gradina regală. Acesta era înconjurat de verdeață astfel încât probabil că nimeni nu văzuse sosirea ei.
Regele purcese intr-acolo urmat de suita sa regală pregătiți să-i ureze Bun sosit noii regine.
Uimirea puse stăpânire pe toți : rege și suită erau în egală măsură uimiți de ceea ce vedeau. În pavilion era o femeie într-adevăr. Nu știau și nu înțelegeau ce fel de femeie era....în Regatul lor toți aveau părul blond sau șaten deschis. Însă femeia din fața lor avea părul închis la culoare, ochii de asemenea de o culoare întunecată cum ei nu mai văzuseră până atunci. Iar pielea era și ea întunecată și strălucea. Părul nu era în bucle ci atârna pe spate.
Regele își reveni primul :
- bun sosit în Regatul nostru regina mea, începu el. În numele întregului regat și al meu Îți urez bun venit.
- bun găsit, începu regina cea smeadă. Numele meu e Clorinth. Înțeleg că tu ești regele și soțul meu.
- Da, așa este, răspunse repede Radian. Trăsura cu care ai sosit aici a plecat deja ?
- Da, răspunse rece regina. Nu primise accept de la zeu să-i explice lui Radian modul ei de sosire acolo. Fu rece în speranța că regele nu-i va cere nici o astfel de explicație. Și nu se înșela.
- Te conduc la palat și-ti prezint principalii servitori acolo. Pentru nuntă va trebui să așteptăm indicația zeului.
Noua regină se apropie de el încercând să-i atingă brațul. Regele însă nu o lăsă sa-l atingă pentru că protocolul cerea ca prima atingere să fie la nuntă când mireasa putea lua brațul mirelui.
Noua regină era încurcată de situație pentru că nu apucase să le învețe protocolurile. Fusese și ea înștiințată tot cu câteva ore înainte, despre noul său rol. Acela de regină. Regele nu știa nimic despre ea iar ea știa foarte vag că va fi regina unui regat cu care nu avea multe în comun.
În gradina palatului erau câțiva servitori care se opriseră uimiți la vederea ei. Nu aveau nici o bănuială că aceasta va fi noua soție a regelui lor și implicit noua lor regină.
În palat îi așteptau toți : servitori, consilieri, osteni și părinții regelui.
Aceștia din urmă erau înmărmuriți de noua situație. Realizau că vor fi multe semne de întrebare pe buzele tuturor. Odată Miradora plecată, o nouă regină era în locul său și nici un motiv evident pentru această înlocuire. ....era destul pentru a face loc multor nelămuriri și întrebări fără răspuns.
O primiră destul de rece pe noua regină. Nu știau nimic despre ea, despre familia ei, despre regatul din care provenea. Nu o cunoscuseră de copilă. Pentru ei era suficient pentru a nu avea încredere în ea. Însă se supuneau dorinței zeului așa încât încercau să se prefacă încântați.
Clorinth își dădu însă seama că primirea lor nu era deloc caldă. Le zâmbi însă încercând să nu lase să se vadă neplăcerea creată.
O domnișoară de la palat îi arătă camera și salonul său. Ii vorbi cât se putea de frumos lăsând-o liberă pentru moment și spunându-i să revină mai târziu.
După plecarea ei se trânti pe pat izbucnind în hohote de plâns.
Totul îi era străin : de la locuri, la servitori și soț. Nu mai credea că acești oameni o vor accepta vreodată. Se simțea privită ca o creatură care nu e nici om dar nici animal. Sentimentul era copleșitor și pe Clorinth o cuprinse depresia. Noua regină însă știa ca trebuie sa o ignore pentru că doar așa putea să-și ia în serios rolul de soție a conducătorului.
Nu-i trecea prin cap ca ea înlocuia de fapt o alta femeie care fusese regina și soția regelui acestei tari. Nu înțelegea unde se afla această țară căci în lumea ei niciodată nu auzise vorbindu-se despre vreun rege Radian.
Aici nu văzuse pe nimeni asemănător oamenilor din regatul ei.
Crezuse în iubire. În aceste momente nu mai credea că-l va putea iubi pe regele care în scurt timp avea să-i devină soț. În aceste momente totul i se părea ostil și gândul la regatul din care venise, unde oamenii erau bronzați și locurile abundau de plaje cu oameni îmbrăcați sumar, scăldându-se fericiți, o făcu și mai nefericită. Iar hohotele de plâns se întețiră. În țara sa nu era așa de multa verdeață, oamenii umblau mult mai sumar îmbrăcați fără a fi goi, erau mai calzi (sau cel putin așa i se păreau acum după contactul cu cei din acest regat), și mai ales toți o cunoșteau și, îi plăcea ei să creadă, toți o iubeau. În timp ce aici nimeni nu o iubește, după ce ii cunoscuse credea că ei nu se iubesc nici între ei și deci nu o vor iubi niciodată pe ea.
Se desprinse cu greu de pat și începu sa se îmbrace. Nici nu știa dacă rochiile ei erau potrivite. Intrarea ei în viața acestui regat o copleșise destul încât să mai poată observa diferența de veșminte. De-abia acum își amintea rochiile doamnelor de la palat care-i fuseseră prezentate. Erau foarte diferite de ale ei. Și depresia puse complet stăpânire pe ea.
