"Ochii săi senini îmi trimit semnale chiar şi în zilele friguroase de iarnă, atunci când sufletul meu îngheţat se topeşte odată cu acele priviri pătrunzătoare, scăldate în razele timide ale soarelui. Îşi umezeşte buzele şi îşi afişează zâmbetul uşor insesizabil doar din dorinţa de a şterge încrutarea de pe chipul meu, aşa cum o face mereu. Îmi şopteşte cuvinte lipsite de sens, cuvinte pe care eu par a nu le înţelege, cuvinte dulci, cuvinte cu greutate. Îşi trece o mână prin părul său întunecat şi mă priveşte cald, deschizându-şi braţele, pentru a mă cuprinde, plin de teamă. E el. "
