"Pentru tine,
Am nevoie să fii lângă mine, acum, când am impresia că totul s-ar putea prăbuşi peste mine, când mintea îmi e plină de gânduri ciudate, când mâinile îmi tremură şi picioarele nu îmi mai sunt de mult de folos, când inima îmi bate nebuneşte în piept şi capul îmi zvâcneşte dureros de tare. Mă simt ca şi cum totul s-ar putea termina, iar eu stau, neputincioasă, pe marginea prăpastiei, aşteptând decizia care îmi va schimba viaţa. Nu ştiu de ce, dar zâmbetul tău îmi dă putere şi mă face să cred că totul o să se sfârşească cu bine, chiar dacă eu nu o să mai fiu aici, şi ştiu că nu vei afla niciodată ce simt pentru tine. Nu ştiu de ce, dar nu am suficientă forţă, cât să îţi pot spune ce mă macină, ce mă face să cred că nu mai am ce căuta aici. Tu îmi invadezi mintea şi mă faci să cred că de multe ori nu e bine ceea ce fac. Mă zbat, mă lupt cu mine însumi. Duc o luptă dureroasă, pe care nimeni nu o înţelege, nici tu, nici altcineva.
Îţi aud râsetul lin în fiecare moment şi îţi simt bătăile inimii crescând, şi îţi pot vedea fiecare mişcare, odată ce ochii-mi sunt închişi şi îmi închipui că eşti aici, că mă strângi în braţe şi mă săruţi uşor pe creştet, şoptindu-mi uşor în ureche, cu vocea ta scorţoasă şi dură: "O să fie bine!". Dar odată ce deschid ochii, îmi dau seama că nu eşti aici, şi nu vei fii niciodată. Îmi prind părul în mâini şi trag cu toată forţa de care dispun. Nu ştiu de ce, dar îmi simt corpul lipsit de putere, în timp ce privesc cerul acoperit de nori, şi razele ce încearcă să se strecoare, pentru a încălzi pământul. Îmi e frig. Îmi strâng genunchii la piept şi las câteva lacrimi să îmi curgă pe obrazul brăzdat de vânt. Mi-aş fi dorit să fi avut măcar o haină de a ta, pe care să o port non-stop, să îţi simt parfumul şi să mă pierd într-o lume cunoscută doar de mine, pe care nu vreau să o spulbere nimeni, niciodată.
Vreau să fii aici, când îmi închid ochii, când îmi înfăşor corpul cu braţele mele firave şi îmi las capul să cadă uşor pe pernă. Atunci când corpul meu e secat de putere şi braţele devin nuputincioase. Când îmi las gândurile să îmi invadeze mintea şi mă pierd uşor.
Vreau să fii aici, când îmi deschid ochii, când încerc să mă ridic, deşi orice încercare se termină cu mine căzând. Atunci când inima îmi bubuie îmi piept şi urechile îmi sunt inundate de vocea ta. Când îmi ridic ochii din pământ şi privesc cerul.
Vreau să fii aici, acum, când cred că mă voi prăbuşi, acum, când ştiu că şi cel mai îndepărtat gând al meu e legat de tine. Acum.
Ştiu că îţi cer prea multe, ştiu că poate pare inutil şi puţin penibil, dar simt că eşti singurul căruia îi pot spune orice. Vreau să mă strângi în braţe, atât de puternic încât să ne contopim. Să fim unul. O singură fiinţă. O fiinţă puternică. Dar tu eşti mult prea departe, mult prea pierdut, eşti acolo, când de fapt ai putea fi aici. Eşti departe când ai putea fi aici. Eşti neclar deşi ai putea fi curat precum lacrima.
Învălmăşala din capul meu nu îmi dă pace. Mă seacă, mă nimiceşte. Îmi râde în nas şi-mi spune că eşti plecat de mult, pe un drup pe care eu nu îl voi descoperi niciodată, un drum presărat, pe alocuri cu siguranţă. Un drum destinat unui om bun, curat, frumos. Un drum pe care eu nu voi călca vreodată. Am migrene, o iau razna, închisă aici, între patru pereţi, la ora asta târzie. Totul pare să râdă de mine, chiar şi luna care mi-a fost martoră până în acest moment. Se hlizeşte la mine, de parcă mi-ar spune 'ţi-am spus eu'. Nu înţeleg ce-i cu mine, nu ştiu de ce mă port aşa, nu ştiu de ce ai un efect atât de mare asupra mea.
Râd atunci când îmi aduc aminte, în detaliu, ziua de azi. Mă priveai de parcă aşteptai să explodez, să îţi spun că eşti tot şi totuşi nimic. M-ai privit mirat când mi-am păstrat tăcerea. AI început să îmi povesteşti despre ea, despre frumuseţea ei, despre ochii ei mari şi buzele catifelate. Mă provocai, iar eu doar ce îmi jucam cartea, de parcă eram într-un film prostesc în care niciunul dintre noi nu voia de fapt să spună ceva, cu adevărat. Cuvinte fără sens, fraze imorale, priviri plinde de amintiri şi o prietenie pe care nimeni nu o înţelege, o legătură greu de destrămat şi o înţelegere tacită, lipsită de înţeles. Nici acum nu înţeleg ce se întâmplă, de fapt, între noi.
Sunt în ceaţă, aşa cum o să fii şi tu când o să ciţeşti, iubire.
Eu. "
