"Pentru tine,
Acum când totul are să se termine, lucrurile încep să prindă un sens ciudat, acum când ştiu că nu vei mai fi aici încerc să cred că voi trece peste, deşi pare destul de greu. Mă întreb cum vor fi zilele fără tine, cum voi fi eu... Mă întreb ce are să se întâmple cu mine, mă întreb ce o să se întâmple cu viaţa mea. Mi-am pus întrebarea asta încă de la început, dar încă nu am descoperit răspunsul concret.
Acum când ştiu că nu te vei mai întoarce inima îmi bate atât de tare, încât nu ştiu dacă voi trece peste asta, nu ştiu cum voi reuşi să "supravieţuiesc" fără zâmbetul tău firav, pe care mi-l ofereai din când în când atunci când nu eram în stare să mă ţin pe picioare; fără privirile tale necontrolate din orele în care credeam că lumea mea se va sfârşi; fără glumele tale proaste, pe care tu le considerai doar mici irnoii, pe când eu eram entuziasmată datorită faptului că îmi vorbeai; fără prezenţa ta în viaţa mea, atunci când credeam că ziua mea se poate sfârşi prost. Îmi pare rău că totul are să se sfârşească înainte de a începe, înainte de a-ţi putea spune ceea cea simt, înainte de a-ţi arăta cât ai însemnat tu pentru mine. Dar vei pleca, lăsându-mă în urmă, precum a făcut şi Sawyer. Îţi mai aminţeşti de seara când ţi-am povestit de Sawyer şi Reena, sau ai uitat şi asta? Ai râs şi te-ai înfoiat în pene, spunând că bărbaţii adevăraţi nu pleacă niciodată. Dar tu ce faci, acum?
Am trecut prin multe şi abia acum îmi pot da seama că tu ai fost singurul ce mi-a oferit putere, singurul pentru care mai respiram, singurul pentru care mai rezistam într-o lume sfâşietoare, singurul pentru care încercam să zâmbesc. Ai fost lângă mine, mai mult decât ai crede, mi-ai încălzit inima cu zâmbetele tale şi m-ai făcut să trec peste tot doar cu o simplă privire. Ai fost aici pentru mine, m-ai sprijinit şi mi-ai oferit încredere şi poate chiar speranţă.
Vreau să îţi mulţumesc acum pentru tot ce ai făcut pentru mine, vreau să îţi mulţumesc personal că ai fost aici, deşi nu ţi-ai dat seama de asta. Am suferit, am plâns, mi-am distrus orice spreanţă în ultimele două luni, iar acum îmi dau seama că am greşit, am greşit îndrăgostindu-mă de cine nu trebuia, dar am crezut că aşa te pot uita, că te pot şterge din mintea mea, că voi putea să trec cu vederea tot ce simt pentru tine.
Crezi că am putut face asta? Crezi că mă puteam uita în ochii lui, fără a mă gândi la tine? La început am făcut asta, dar am încercat să uit de tine, am încercat să uit de tot, în speranţa că el nu îmi va provoca suferinţă, dar m-am înşelat, m-am înşelat amarnic. Dacă m-ai întreba acum ce simt, nu ştiu ce aş răspunde. Ţi-aş spune că ţin la el, că încă mă mai gândesc la el, deşi totul s-a terminat, dar la final ţi-aş spune că din cauza ta am ajuns aşa, din cauza ta m-am îndrăgostit de el şi din dorinţa de a te scoate din inima mea m-am apropiat de el. Mi-am oferit sufletul pe tavă în faţa cuiva care voia doar să provoace suferinţă, dar care printr-o uriaşă surprindere ţinea la mine mai mult decât m-aş fi aşteptat. Şi avut grijă de rănile mele sufleteşti, până când a aflat de cine erau provocate. Nu s-a uitat nici măcar pentru o secundă la mine şi a plecat. Acum că mă gândesc la asta, mă doare. Mă doare că nu am putut trece peste şi că am provocat suferinţă atât lui, cât şi mie.
Ştiu că nu te voi mai vedea vreodată, aşa că vreau să ştii doar atât: Îmi vei lipsi, chiar dacă lângă mine voi avea pe altcineva, chiar dacă inima mea se va îndrepta către altcineva.
Îmi pare rău, îmi pare rău că nu ţi-am spus ce simt atunci când trebuia...
Îţi spun şi acum: citeşte printre rânduri!
Eu. "
