Volume de aer III

colind (16 decembrie 2016, România)

n-am avut si nu avem rusine nici de cei ce au indurat iadul inchisorilor comuniste si nici de nobilii ce au cazut pt. noi, ucisi de mana lui Iliescu in decembrie- va fi din nou 22 dec., din nou dupa alti 26 de ani de tacere ... de Colectiv, ce sa mai zic. Ce fel de oameni suntem noi, românii de azi?

ma intreb daca am voie sa tip si eu o data cu adevarat: in ce hal am ajuns in 27 de ani de libertate - ''in casa noastra de promoroaca'': cum putem trai in acelasi spatiu de timp si loc cu un om care prin actiunile sale a ucis 1500 de oameni in dec. 1989. (basca ranitii) Apoi ii votam acolitii! Asta depaseste toata puterea mea de intelegere. Ca 26 de ani sa ne fie tarsa, ca deh am mostenit ceva greu din comunism, asta pot intelege dar si dupa atatia ani sa-i pupam si sa-i votam tot pe aceiasi cretini?! SI SA UITAM AFACEREA LICHIDULIUI ALUIA DIN SPITALE, COLECTIV, PADURILE, FURTURILE CU TONELE, DRUMURILE, INCOMPETENTA GENERALA A LOR...oare nu e prea mult? SI CATE SI MAI CATE ...Mai e printre dvs un om intreg care sa nu fie oripilat de toate astea sau sunt singurul idiot si asa cum imi spunea cineva sufar de sindromul ''pietii de la kilometrul zero''?VORBIM DESPE ORICE DAR DESPRE CE STIE TOATA LUMEA, NU. De ce? exista o resemnare nationala si eu nu stiu. Ne este deja rusine cu ce avem mai de pret si eu nu stiu?Spuneti-mi, ca macar asa SA AFLU SI SA-MI SCHIMB si eu repertoriul si va promit ca voi scrie numai poeme de iubire si despre natura. Mama ei de natura!.

''CĂDEM CU ACEEAȘI CETATE

ÎN CARE AM LUPTAT AMÂNDOI!''

Ștefan Doru Dăncuș - ''Întoarcerea poetului risipitor'' (2013)

.
Azi a învins din nou
Soarele Roșu al ''maicii noastre Rusia''
și teroarea profesorilor mei din liceu
cu tăcerea tatălui ...,
iarăși,
își picură negura
peste zăpada mormintele albe
care nici măcar nu mai îndrăznesc
să ne vorbească...

Albu-i Ler și Albu-i Mort
...în țara mea

Să fiți iubiți!
de Sărbători, vă zic,
eu sunt așa,
cum m-ați dorit mereu:
bun de nimica... ca și voi!

Albu-i Ler și Albu-i Mort
...în țara mea

Dărâmate zac
peste țarina toată
coloniile gândirii
și ca vrăbiile aleargă,
risipite,
profețiile ei
''brânză bună în burduf de câine''
Să aveți poftă la cină, domniilor voastre!
eu am trăit degeaba: 47 de ani.

Albu-i Ler și Albu-i Mort
...în țara mea

Și cu toate că pământu-i încă
cum era:
tot așa de lung și lat în puterea sa
eu sunt tot mai singur
și sub nicio formă
nu-i mai pot găsi
sufletului meu,
...o biserică.

Albu-i Ler și Albu-i Mort
...în țara mea

Degeaba am acum
și bani și ce mânca
dacă nu am viață,
și degeaba visez că am prieteni
dacă nu am țară
unde să mă pot bucura
de lumina răsărind
din noblețea ochilor lor.

Albu-i Ler și Albu-i Mort
...în țara mea

.
Am sănătate! da,
dar vă rog, doamnelor și domnilor,
nu mă invidiați
pentru că în trupul bolii
sau în timpul bolii
așteptarea e aceeași.
Ce să fac cu ea?

Albu-i Ler și Albu-i Mort
...în țara mea

De Sărbători, vă zic
mi-am dorit mereu
țara mea să-mi fie
deasupra!
ca un obraz de tânără fată
împodobit de floare.
și de voi muri acum mi-e frică
că voi sta o veșnicie
în umbra buruienilor păgâne.

Albu-i Ler și Albu-i Mort
...în țara mea

...''vin colindătorii''
însă eu le spun să stea.
...și mă uit la ei
și le plâng de milă:
frații mei orbi nu mai pot vedea
nici de unde să plece
dar nici unde să ajungă!

Albu-i Ler și Albu-i Mort
...în țara mea