Volume de aer III

Potpuriu poetic la volumul ''Voodoo child'' (2017)

''Cause I'm a voodoo child, Lord knows I'm a voodoo child''

Jimmy Hendrix - Voodoo Child

.

Am visat că nu mai visam!
nimic n-a ajutat și-mi este clar acum:
gura spurcată mi-am zidit-o cu lut,
-numai depărtarea ajută motoarelor morții-
''deși gura ne arde,
deși inima urlă''
însă ce-a fost mai greu a trecut,
un fel de rodii din carne și sânge împodobite cu pene verzi-galbene de struț
''Apoi, ca nou,
dezinfectat,
de 2500
sau de 4200 de ori''
în dudul ţării mele plouă, plouă
și am ales pușcăriași!
Tot ce am trăit până la 47 de ani nu a fost viață,
zis-a arhanghelul către mine:
''De voi găsi în cetatea ta cincizeci de drepţi
numind cinzeci de martiri căzuți în temnițele comuniste
voi cruţa pentru ei toată cetatea
şi tot locul tău".
vinul vieții însă se cere de-acum
băut în altă parte
Ierusalime, Ierusalime, cetate a mirilor arşi
ca într-un final de film mut
am ajuns unde eram...
Oh, tulbure speranță,
fără acoolul tău aș fi murit de mult
și cel mai bun prieten și singurul care m-a înțeles;
voi încăleca așadar din nou norii
ca-ntr-un somn absolut hipnotizat
și câte zile să nu mai petrec și câte nopți să nu mai adorm
printre ruine, cu mâinile asudate?
Extensia și transferul meu fragmentat
''când am fost eu și când a fost el?''
delatori toți: mama, tata, verii și frații mei
fericit, Robinson Crusoe și Viața Lui,
ochii mei n-au putut vedea niciodată nimic altceva
în Antarctica mea.
și ca pe-un platan de pick-up
nomadul în trupul meu cu sila,
mirosind a mohor proaspăt cosit,
...chiar în timp ce-ţi vorbeam, a alunecat
lumea nu s-a bucurat
Acesta e și poemul vieții mele!
Nu e nimic de viața noastră, iată-ne ajunși și aici,
înveșmântați în alb și negru, două păsări de ceață
așteptând îmbrățișați, aproape dispărând în acest sanatoriu,
pe această banchiză murdară de zile și nopți,
ca două statui grosier copiate după Rodin
naufragiate pe mozaicul unui ocean de gheață
cel puțin bătrânețea...dacă nu și mai mult:
voodoo child

.