Volume de aer III

Pescărușul

(studiu după ''Albatrosul'' de Baudelaire)

Stau, beau
și din nou
vagabondând,
în felul meu aproape indecent,
iubind și ejaculând
ca neaua
peste termocentrale cu amplasament montan
poeme,
mă răsucesc ca un pescăruș
de trei ori peste cap
urechile de lup mi se dau pe spate,
ochii îmi devin cheie sol- ard-
și în melodia zilei
rup firele ca din plasa lor
cazând
să nimeresc cu fața
taman în gardul Comunei din Paris
unde din nou
de trei ori peste cap
și tot așa
fără să obosesc,
mă prefac
încrezător
și visător
în viitorul omenirii.

Ca întotdeauna,
ceva tot se mai poate regândi
ce atâta tevatură,
și în ape cunoscute ori necunoscute
cu noaptea plonjez
numai și numai înconjurat de stele
gata, gata să mă înec.
Luna si ea,
tovarășă și iubită bună
de cameră și de celulă (nu?)
prinsă cum e
cu inima mea la subțioară
speriată mă tot strigă
și face o figură de toată mila
palidă și tremurândă cum e
să mă implore:

Manule- Malule
te ''huduie-n exil, jos, toți batjocoritorii...''*

.