Hell In My Mind

Capitolul 2

Dau să înaintez, dar sunt prinsă de mână de Woods. Pfft, nu am timp de puștiul ăsta. Oare ce vr-

- H-hey, astăzi trebuie să îm-îmi prezinți fac-facu-fac-

- Brunetule, cât mai ai de gând să te bâlbâi?! îl întreb, deja enervată de prezența acestuia

- Î-îmi pare r-

- Mda, hai să mergem. mă întorc la Mellody. Îmi cer scuze, dar după cum vezi, am puțină treabă.

- Nu e niciun deranj. Ne mai vedem. Mi-a părut bine să te-ntâlnesc, Jeffrey!

- La fel ș-și mie. spune acesta cu privirea în pământ

- Tsk, grăbește-te, n-am tot timpul la dispoziție.

- Ok, îmi p-pare rău.

Îmi dau ochii peste cap, încercând să ignor scuzele acestuia. Încep cu biroul directorului și termin cu sala de mese. Nu credeam că mă pot plictisi mai tare de atât. În tot acest timp, el nu a facut nimic altceva decât să stea cu nasul în pământ. Mai înclina din cap atunci când îl întrebam dacă a înțeles.

- Bun, asta a fost tot, domnule brunet, sper să nu ne mai vorbim niciodată. La revedere.

- A-așteaptă, voiam să-ți mu-mulțu-mul- Ahh! zice gemând îndurerat

- Brunetule, ce ai pățit?

- Mi-am muckat lmba (Mi-am mușcat limba). spune acesta, ținându-și mâinile la gură, pe lângă degetul mic curgând o dâră de sânge. Chiar așa de rău îi părea că-mi mulțumește? Egoist, d-asta urăsc eu băieții. Toți se gândesc doar la binele lor, nepăsându-le pe cine doboară, cât timp primesc ce-și doresc.

- Hai la cabinet.

-Pftm (Poftim)? mă întreabă acesta uimit

- Te-ai mușcat de limbă, dar și auzul ți-a fost afectat?

- N, smrgm (Nu, să mergem)...

Pur și simplu nu pot sta când văd pe cineva rănit, chiar dacă este o mică tăietură de cuțit, știu cum este să ceri ajutor și să nu ți se acorde niciunul. Ajunși la cabinet caut asistenta, pe care nu o găsesc nicăieri. Se presupune că tot eu trebuie să-l ajut? Speram să aud un ,,Nu, dă-l dracu și du-te acasă, în patul tău, la căldurică". Dar cum am spus, nu pot sta degeaba, așa că încep să caut prin dulăpioarele din cameră o trusă de prim ajutor, găsind-o pe un raft mai înalt, după care trebuie să mă întind. Reușesc s-o prind de mâner, dar scap un țipăt când simt un junghi în zona gambei. Jeffrey se uită la mine întrebător dar îi spun că n-am nimic. O deschid, iau vata pe care o îmbib în apă rece și i-o întind.

- Ține acolo până vezi că nu mai curge sânge.

- Ați mlsmsk (Îți mulțumesc)!

- Nu scapi, rămâi dator.

Pun trusa pe biroul asistentei, nedorind să mai simt acea durere din nou, pe urmă ieșim din cabinet și ne îndreptăm către ieșire. Deschid ușa și-l las pe el să iasă primul, urmându-l și eu după.

- Am ceva treabă acasă, așa că voi pleca. îi spun îndepărtându-mă de acesta

- L rvdre (La revedere).

În drum spre camera mea, mă întâlnesc cu mama.

- Ce mai faci, drăguțo?

- Bine mama, abia am ajuns.

- Și, cum e la facultate? Te distrezi? Ai probleme cu profesorii? Te-ai împrietenit cu cineva?

- Păi, pot spune că este destul de bine, am o prietenă pe nume Mellody cu care îmi petrec timpul în mare parte, iar profesorii sunt cât se poate de în regulă.