Hell In My Mind

Capitolul 7

Mă trezesc împăturită bine în patul camerei noi. Clipesc de mai multe ori și mă întreb ce o să fac cu viața mea de acum încolo. Oare mai am o viață, sau sunt pur și simplu o păpușă ghidată de oamenii aceștia fără suflet? Dar, se pare că o să devin și eu una de a lor pe parcurs. O să ajungă să-mi placă lucrurile pe care le voi face și voi dori să le fac cu cât mai mult decât o vreau acuma? Sentimentul acela în care am simțit că înving, în care am știut că o să fac ceva și că n-o să fiu învinuită, m-a facut să cred că sunt de neoprit. Nu știu cum sau când o să reușesc să opresc acest sentiment să crească, dar presimt c-o să mă las luată de val de către el.

Mă ridic din pat și mă îndrept către șifonier și mă întreb ce să aleg din nenumăratele haine. Nu am avut jumătate din hainele acestea și s-ar presupune să trăiesc cu asta de acum? Las ideea pe dinafară și mă duc la baie unde fac un duș și îmi spăl dinții. Mă uit în oglindă și-mi frec mirată zona mov cu pete de sânge pe ici pe colo. Scrâșnesc din dinți la durere și mă uit la corpul meu. Era bandajat, protejat de orice impurități care l-ar putea răni din nou. Îmi mângâi ușor locurile zdrențuite de cuțit și-i mulțumesc pentru muncă făcută.

Mă apropi din nou de dulap unde găsesc ștrampi plasă, pe care îi asortez cu niște pantaloni scurți negrii rupți și cu un crop top alb. Să nu uităm de o geacă de piele pe care o port cu un umăr gol și niște bocanci. Mă îndrept către masa de machiaj și-mi dau cu puțin rimel pentru a accentua genele, iar un gloss fără culoare stă așternut pe buzele mele rozalii. Îmi prind părul argintiu într-un coc dezordonat și-mi aranjez cerceii nenumărați din urechi.

Acum că am terminat ce s-ar presupune că trebuie să fac? Mă așez pe pat și privesc în gol peretele de un vișiniu murdar. Camera asta ar putea fi pe gusturile mele, neavând culori deschise care să te orbească când deschizi ochii. Mă simt ca o prințesă din regatul ei întunecat. Zâmbesc precum o nebună și fix în momentul ăla intră BEN pe ușă și eu mă opresc din râs, prefăcându-mă că mormăi un cântec, dar acesta se uită la mine și începe să râdă zgomotos, în următorul moment râzând și eu cu el.

- Știam că ești nebună, dar să te găsesc râzând singură într-o cameră îmi dă emoții. zice el, timp în care se șterge de ,,lacrimi", pe urmă se uită la mine cu un zâmbet care-mi face inima să tresară. Roșesc și-mi las ochii-n pământ, acesta observându-mi timiditatea. Se apropie de mine și-mi ia fața în mainile lui aspre, cuplându-și buzele cu ale mele. Nu știam cum să reacționez, nerăspunzându-i la sărut. De ce au început toți să facă asta?!

Îmi închid ochii și confuză încerc să-i răspund la sărut, dar de emoții l-am mușcat prea tare de buza, aceasta începând să sângereze. Geme și își unește fruntea de a mea, râzând ușor. Sânge i se prelinge pe bărbie și pe gât, eu panicându-mă și începând să-l curăț cu plapuma. Îmi ia fața în palme și îmi mai mângâie odată buzele cu ale lui. Un sărut mic și fin care-mi face sufletul să se topească. Îmi zâmbește, se ridică din pat, mă ajută și pe mine și ieșim amândoi pe ușă, închizând-o pe urmă cu o cheie pe care mi-o înmânează. Cât timp pașii noștri se auzeau în ecou, urechiile lui se mișcau de zor. Îmi pun mâna la gură și-mi înabușesc râsul ce avea să iasă.

Mergem de ceva vreme și intrăm într-o sufragerie mare, mobila fiind neagră, pereții de un alb pur și cu o gresie cenușie. O canapea neagră mare din piele cu o măsuța în fața ei, la fel cu un televizor imens care se intindea pe un fel de dulapior cu rafturile deschise. Niște scări din sticlă se întindeau până sus care duceau spre cine știe câte niveluri ale casei. Multe cărți erau așezate pe rafturi și niște jucării erau așezate în fiecare colț al camerei. O farfurie cu clătite stă liniștită pe masă, iar... Puștiul cu mască le mănâncă?! Nu nu nu! De ce a trebuit să mă întâlnesc cu el?! BEN trece pe lângă el, ținându-mă de mână și intrăm pe o ușă care duce spre bucătărie. Ne așezăm la o masă de cel puțin cincisprezece persoane și BEN îmi pune un bol cu cereale în față.