Hell In My Mind

Capitolul 7

Ma trezesc impaturita bine in patul camerei noi. Clipesc de mai multe ori si ma intreb ce o sa fac cu viata mea de acum incolo. Oare mai am o viata, sau sunt pur si simplu o papusa ghidata de oamenii acestia fara suflet? Dar, se pare ca o devin si eu una de a lor pe parcurs. O sa ajunga sa-mi placa lucrurile pe care le voi face si voi dori sa le fac cu cat mai mult decat o vreau acuma. Sentimentul acela in care am simtit ca inving, in care am stiut ca o sa fac ceva si ca n-o sa fiu invinuita, m-a facut sa ma simt de neoprit. Nu stiu cum sau cand o sa reusesc sa opresc acest sentiment sa creasca, dar presimt c-o sa ma las luata de val de catre el.

Ma ridic din pat si ma indrept catre sifonier si ma intreb ce sa aleg din nenumaratele haine. Nu am avut jumatate din hainele acestea si s-ar presupune sa traiesc cu asta acum. Las ideea pe dinafara si ma duc la baie unde fac un dus si imi spal dintii. Ma uit in oglinda si-mi frec mirata zona mov cu pete de sange pe ici pe colo. Scrasnesc din dinti la durere si ma uit la corpul meu. Era bandajat, protejat de orice impuritati care l-ar putea rani din nou. Imi mangai usor locurile zdrentuite de cutit si-i multumesc pentru munca facuta.

Ma apropi din nou de dulap unde gasesc strampi plasa, pe care ii asortez cu niste pantaloni scurti negrii rupti si cu un crop top alb. Sa nu uitam de o geaca de piele pe care o port cu un umar gol si niste bocanci. Ma indrept catre masa de machiaj si-mi dau cu putin rimel pentru a accentua genele, iar un gloss fara culoare sta asternut pe buzele mele rozalii. Imi prind parul argintiu intr-un coc dezordonat si-mi aranjez cerceii nenumarati din urechi.

Acum ca am terminat ce s-ar presupune ca trebuie sa fac? Ma asez pe pat si privesc in gol peretele de un visiniu murdar. Camera asta ar putea fi pe gusturile mele, neavand culori deschise care sa te orbeasca cand deschizi ochii. Ma simt ca o printesa din regatul ei intunecat. Zambesc precum o nebuna si fix in momentul ala intra BEN pe usa si eu ma opresc din ras, prefacandu-ma ca mormai un cantec, dar acesta se uita la mine si incepe sa rada zgomotos, in urmatorul moment razand si eu cu el.

- Stiam ca esti nebuna, dar sa te gasesc razand singura intr-o camera imi da emotii. zice el, timp in care se sterge de ,,lacrimi", pe urma se uita la mine cu un zambet care-mi face inima sa tresara. Rosesc si-mi las ochii-n pamant, acesta observandu-mi timiditatea. Se apropie de mine si-mi ia fata in mainile lui aspre, cuplandu-si buzele cu ale mele. Nu stiam cum sa reactionez, neraspunzandu-i la sarut. De ce au inceput toti sa faca asta?!

Imi inchid ochii si confuza incerc sa-i raspund la sarut, dar de emotii l-am muscat prea tare si buza, aceasta incepand sa sangereze. Geme si isi uneste fruntea de a mea, razand usor. Sange ii se prelinge pe barbie si pe gat, eu panicandu-ma incepand sa-l curat cu plapuma. Imi ia fata in palme si imi mai mangaie odata buzele cu ale lui. Un sarut mic si fin care-mi face sufletul sa se topeasca. Imi zambeste, se ridica din pat, ma ajuta si pe mine si iesim amandoi pe usa, inchizand-o pe urma cu o cheie pe care mi-o inmaneaza. Cat timp pasii nostrii se auzeau in ecou, urechiile lui se miscau de zor. Imi pun mana la gura si-mi inabusesc rasul ce avea sa iasa.

Mergem de ceva vreme si intram intr-o sufragerie mare, mobila fiind neagra, peretii de un alb pur si gresia cenusie. O canapea neagra mare din piele cu o masuta in fata ei, la fel si cu un televizor imens care se intindea pe un fel de dulap cu rafturile deschise. Niste scari din sticla se intindeau pana sus care duceau spre cine stie cate niveluri ale casei. Multe carti erau asezate pe rafturi si niste jucarii erau asezate in fiecare colt al camerei. O farfurie cu clatite sta linistita pe masa, iar... Pustiul cu masca le mananca?! Nu nu nu! De ce a trebuit sa ma intalnesc cu el?! BEN trece pe langa el, tinandu-ma de mana si intram pe o usa care duce spre bucatarie. Ne asezam la o masa de cel putin 15 persoane si BEN imi pune un bol de cereale in fata.

- Uh... BEN... nu-mi place ideea de a sta in casa cu el... si mai ales cu ochios dupa ce a facut- vreau sa termin propozitia dar ma gandesc ca mai bine nu-i spun, caci s-ar putea ivi o cearta. Sau poate ca nu. Presupun ca poate nu-i pasa asa mult precum cred eu...