Hell In My Mind

Capitolul 3

Doamne, ce mă mai doare gâtul! Îmi deschid ochii și tot ce pot vedea este beznă, un bec care se mai oprește din trei în trei secunde, și un pat din metal, cu un cearceaf peste, murdărit de ceva ce pare a fi sânge, noroi și iarbă, cu mine întinsă peste el. O mulțime de întrebări îmi traversează mintea. Ce s-a întâmplat cu mine? Unde sunt? Ce oră este? Cât am dormit? Oare Me- MELLODY! Lacrimi încep să-mi traverseze obrajii, amintindu-mi de acea seară. Ea a murit, iar eu sunt blocată într-o cameră care miroase a căcat de câine, probabil drogată și violată. Dacă îl găsesc pe cel care a făcut asta o să îl-

- S-a trezit Xena Războinica? întreabă o voce de bărbat, groasă, dar plăcută la auz

Îmi îndrept privirea către sunet și văd un punct albastru. Cât de mare este camera asta?

- Unde este Mellody? Unde sunt?! țip cu vocea sugrumată de durere, amintindu-mi fața terifiată a prietenei mele și faptul că s-ar putea să nu mai ies de aici niciodată

- Blonda? E probabil la trei metrii sub pământ, sau arsă prin pădure. îmi răspunde acesta cu indiferență

- O să te omor! spun ridicându-mă din pat, dar sunt aruncată de un pumn la loc. Cu ochii măriți la maxim, îmi pun palma peste suprafața lovită. Un gust de metal își face apariția în gura mea. Sânge. Se întâmplă din nou. Nu apuc să șterg sângele de la gură, căci alt pumn mă pune la pământ. Pe urmă un picior aterizează la mine în stomac. Lovituri peste lovituri, vânătăi peste vânătăi... cred că am văzut și o măsea. Mai primesc un pumn în gură și sunt lăsată în pace. Gem de durere. Aceleași vânătăi, în aceleași locuri, doar persoana diferă.

- Nu cred că ne vom înțelege în acest fel, Xena. sunt luată de gât și ridicată. Îmi înfășor mâinile în jurul încheieturii acestuia, începând să cer aer. Mi s-a spus că trebuie să fii vie, dar nu și nevătămată.

Îmi deschid un ochi și mă uit la masca băiatului. O mască de culoare albastră, cu două găuri negre din care curge un lichid negru. Părul acestuia este șaten și răvășit, pe corp având un hanorac gri, blugi negri și teniși de aceeași culoare. Pielea lui are o nuanță cenușie și pot spune că are multă, poate prea multă forță. Nu sunt eu cine știe ce amazoană, dar pentru apărare îmi ridic genunchiul și îl lovesc în burtă. Când sunt eliberată uit și de respirație și mă grăbesc către nicăieri. O ușă... Uite o ușă! Îndrept mâinile și încerc să-mi iau avânt. Am prins clanța! Trebuie doar să mai apăs pe ea și sunt la o flegmă distanță de scăpare. Dar Domnul D nu mi-a ascultat rugămințile, căci sunt împinsă și dată cu capul de perete, pierzându-mi cunoștința. Ei bine, măcar știu că am încercat. Mă trezesc peste alte câteva ore în aceeași cameră, doar că de data asta cu un fel de zgardă pe la gât. Încerc să trag de metal în speranța că cine știe, poate devin Hulk și o rup, dar fără nicio reușită. Bun, să rememorăm. În acea seară am fost la club cu Mell, unde m-am îmbătat ca dracu, am plecat din cauza felului în care m-am comportat, psihopatul care m-a lăsat cu o cicatrice mi-a omorât prietena, m-am trezit într-o cameră în care am întâlnit alt psihopat care m-a bătut de mi-au ieșit mațele pe gură, am fost aprope de scăpare dar am fost dată cu capul de perete și uitați-mă acum. Cu zgarda la gât, ca un câine, unde nici patul nu-l mai am. Ce ți-am făcut eu ție, Doamne? Am învățat... poți spune că am învățat... am luat numai note de șapte și opt, ocazional nouă și zece, nu am ascultat-o pe mama chiar în orice zicea, am ieșit aproape mereu la cluburi, ce să mai vrei altceva? Ah... Înțeleg. Totul este în ceață, nu văd nimic. Îmi pun mâinile la ochi și nici ochelarii nu-i mai am. Am minus patru, cum s-ar presupune să mai văd un lucru acum?! Aud ușa deschizându-se iar, dar nu întorc capul.

- Cred că îți este foame, nu? Ai dormit timp de... Păi, prima oară ai dormit cam o zi și jumătate, și a doua oară cam cinci ore, deci vin... Um... Aproape două zile! ceva se trântește de podea și îmi întorc privirea la o tavă cu mâncare. Am fost răpită și bătută, s-ar presupune că vreau să mănânc ce-mi dau ei? Poate a fost otrăvită, și nici dacă mi-ar confirma că nu este, tot nu m-aș atinge de ea. O iau și o trântesc de perete, mâncarea împrăștiindu-se peste tot.