Hell In My Mind

Capitolul 4

Pe zi ce trece, devin tot mai neliniștită. Gândurile stranii îmi inundă mintea și mă simt tot mai slabă, atât fizic cât și psihic. Oare cât a trecut? O săptămână? O lună? Am reușit să trec peste asta cu ajutorul lui BEN, care vine și mă vizitează cu toate că nu îi este permis, alături de o tavă cu mâncare. Nu sunt vizitată așa de des, însă compania cuiva îmi mai ia din depresie. Tot la ce mă gândesc e că voi muri singură aici, fără să fi avut un singur iubit, virgină ca dracu. Niciun-

- Hei pisicuțo.. zice BEN intrând în cameră

- BEN!! Ce faci? De când n-ai mai ve- nu apuc să rostesc căci sunt luată în brațe de acesta. Ce faci? întreb nedumerită de acest gest de... afecțiune din partea lui.

- Îmi... Îmi pare rău... AM ÎNCERCAT SĂ-I OPRESC!... Dar n-am reușit... spune, tremurând ușor în brațele mele

- BEN, ce s-a întâmplat? Pe cine ai încercat să oprești? Și de ce?

- Ei au decis asta... Fii atentă la mine. Trebuie să fugi... O să-ți deschid ușile și tu fugi în pădure, unde găsești un loc în care stai ascunsă până ziua următoare. O să încerc să-

- BEN, CALMEAZĂ-TE, OK? Încearcă să-mi explici ce s-a întâmplat, poate reușim să rezolvăm asta împreună.

- Nu avem timp! O să te ducă-

Propoziția este lăsată în van, căci pe ușă intră găuritul alături de un puști cu ochelari portocalii și cu o mască pe gură. Sunt luată în aer de către ochelarist și speriată îmi îndrept privirea către BEN.

- Îmi pare rău... mimează acesta, care dispare la câteva secunde după un zid.

- BEN! BEN, CE SE-NTÂMPLĂ? BEEEN!!

*Cu câteva zile înainte*

- Știi, BEN... mereu m-am întrebat la cât de... inimaginabil și imprevizibil de stupizi pot fi unii... Adică, cum să răpești pe cineva și să îl sechestrezi într-o cameră fără pat... După ce și-a văzut prietenă omorâtă de un... zâmbăreț, care să nu uităm că ți-a lăsat o cicatrice pe picior. Ai primit un cuțit în spate și pumni peste pumni în toate locurile posibile ale corpului... Cum te-ai fi simțit? Huh? Să știi că o să rămâi încuiat într-o cameră aflată în mijlocul pădurii, pentru posibil toată viața ta? Să ți se aducă din patru în patru zile câte o tavă cu o jumătate de pâine și un bol cu un sfert de supă în el. Să trăiești cu speranța că atunci când ușa se deschide, să vezi un polițist strigând la tine să te ridici și că poți pleca acasă... Nu cred că știi... Normal că nu știi, doar faci parte din trupa lor fericită. Cred... Cred că e mai bine să o terminăm, nu? spun, aducându-l de bluză și ducând cuțitul de pe tavă la gâtul meu. Nu mă mai desparte nimic de a apăsa pe cuțitul ăsta. și apăs mai tare, sângele începând să se scurgă pe bluză, aceasta făcându-se roșie. Un pic și sunt liberă. Scoasă din infernul ăsta care nu se mai termină. UN PIC ȘI-

- GATA! cuțitul îmi dispare de la gât, acum fiind întinsă pe spate, cu BEN deasupra mea și cu mâinile ținute deapura capului de către acesta. Nu o să faci asta. Nu atâta timp cât sunt eu aici. O să înduram asta împreuna, atât cât poți și tu, dar și eu.

Eram privită serios în ochi și eu nu făceam nimic altceva decât să mă holbez la el.

- Sau..., zice zâmbind, apropiind cuțitul iar de gâtul meu și cu un rânjet bolnav pe față, ne-am putea distra puțin, nu crezi?

Cu ochii cât cepele, îl împing de pe mine și mă ridic cât ai zice ,,te omor".

- Ha ha ha, parcă acum câteva minute erai dispusă să te tai singură, acum eu sunt lovit pentru că încerc să te ajut? zice râzând, frecându-și capul

- Ce naiba? strig nervoasă

- A fost o mică glumă. Ca să destindem tensiunea, nu? Nu? Hey, pisicuțo, ce faci? Stai, a fost doar o farsă, hai să zâmbim.

- Ho ho, să vezi ce-o să zâmbesc eu când îți tai urechile alea de elf și le pun de vânzare la reducere. spun și sar pe el, începând să îl gâdil și să-l trag de urechi, camera fiind umplută cu râsete. Poate au fost și râsete de fericire, dar poate și de supărare. Nu știm niciodată, însă va veni un moment când toți o vom face.

Ne uităm zâmbind unul în ochii celuilalt, cuprinși de o liniște mare, însă nu ciudată, ba din contră, liniștitoare. De ce mă las trasă în apa înfricoșătoare, în loc sa ma feresc și să stau la mal? De ce îmi place acest moment dintre noi, care ar trebui să-mi creeze numai sentimente de frică și dezgust? De ce îmi doresc mai mult? De ce, cred ca această întrebare o să mi-o adresez până când nu o să mai am motiv să mi-o pun.

~•~•~•~•~•~•~•~•~•~•~•~•~•~•~•~•~•~•~•~•~•~•~•~•~•~•~•~•~•~•~•~•~•~•~•~•~•~•~•~•

Hey pisicilor, îmi pare rău că acest capitol este așa de scurt, dar am acțiune și vreau s-o pun în următorul 😏 V-am pus acest capitol așa, ca un mini one ca să vă mai delectați cu opera mea. Am roșit așa tare când BEN a sărit pe personajul nostru principal. Mă gândeam să schimb numele fetei. Quinn Armandina Beuty? Sincer, cred că mă gândeam la amandină când am scris numele acela. Dacă e, vă las niște idei de ale mele și dacă vreți spuneți care vă place mai mult: Roselyn, Tempest și Asphysxia. Nu știu, cred că am gusturi ciudate în alesul numelor, dacă nu vă plac scrieți în comentarii și dacă este un nume preferat de toți, atunci p-ăla îl alegem. Bye bye~ Xx

-Focuzy