Wendy, o viata invaluita in mister

Începutul aventurii

             Numele meu este Wendy și în urmă cu 10 ani ma aflam în casa familiei Kally.Tot ce îmi amintesc este ca eram o fetiță care visa cu ochii deschiși la castele, prinți și prințese...ca orice copil de 11-12 ani.Îmi plăcea să cred că viața este un dar de care merită să te bucuri din plin.Dar nu stiam ca acest cadou nal meu este unul ferecat și învăluit în mister...
             Eram tratată ca o simplă servitoare de către sora mea, Lorie Kally si mama mea, Amanda Kally.De ce mă urau dacă faceam parte din familia lor?Nu știam, iar întrebarea asta mă măcina din ce mai mult.
            Într-o zi, mai exact de ziua mea de naștere, se întamplase ceva foarte ciudat, ceva ce urma să îmi schimbe viața în întregime.
           Era așadar vara, 27 iunie...Pe atunci se organiza un carnaval intitulat :,,Carnavalul licuricilor".Lorie, care avea tendinta de a ma invinge la absolut orice(literatura, arta, scrimă etc.), purta o rochie alabastră cu buline, cu o pălărie de un roșu -aprins alături de niște pantofi verzi.Bătu la ușă...
           -In..spun eu, fiind întreruptă.
           -Grăbește-te!adauga ea, pe un ton ridicat.
           Aș fi vrut sa ii spun cu adevarat ce simt.Si anume o stare de neliniste si nesiguranta caci intimiditatea mea era corupta...Dar, asa sunt eu.Prefer sa astept momentul potrivit, sa actionez calm, folosindu-mi mintea.
           -Trebuie sa plecam!Acum!striga aceasta.
          Stiti?Niciodata nu am inteles de ce mai inaintata a avut superioritate intodeauna.De ce cei doiani departare de noi au avut legatura cu aroganta ei fata de mine.Dar nu renunt! "Fii puternica!''- soptea ovoce interioara.In cateva minute, toate trei ne indreptam catre carnaval.Lampioanele se inaltau spre cer...era mirific.Asemeni unor vise si sperante ce se indreapta catre bolta infinita de stele.
          Dintr-o data, glaasul raspicat al Amandei ma trezi la realitate.
         -Lorie, scumpo, ramai te rog..cu ea!zise mama, prrivindu-ma cu dispret.
         -Sigur!Du-te!raspunse fata.
         As fi vrut sa o intreb unde va merge sau ce va face, dar Lorie mi-o luase inainte...
         -Nici sa nu te gandesti o clipa la treburile noastre...a-adica ale Amandei.
         Parca avea o putere supranaturala, parca imi citea gandurile!Uitandu-ma iarasi catre cer, ochii mei rataceau speriati, pierzandu-se in multime.Sora mea ma trase spre ea cu putere:
        -Ramai AICI!
        Am vazut- o indreptandu-se catre banca, acolo unde era si Amanda.Am privit mai atent: semna un fel de formulare si incasa bani.Ce ciudat!Si totusi, nu avea niciun loc de munca.La aparitia lui Lorie, insa, ea paru foarte iritata.Le puteam vedea cum se contraziceau.
         La un moment dat, mama arunca o privire ucigatoare catre mine si se intoarse susotind.
In fiecare an, de ziua mea, aveam speranta ca macar una dintre ele sa isi aminteasca.Desi, nu se intamplase niciodata. Dupa zece minute de cand plecasera de la banca, ne-am retras spre casa.
        Pe strazi era o liniste de mormant.Intunericul puse stapanire peste intreaga fire.M-am dus in pat, plina de dezamagire.
        Dimineata, am fost uimita.Casa era complet goala!Mobila si restul lucrurilor disparusera..

--------------------
Buna!:)Dupa cum ati observat, am rescris intreaga carte.Cititi descrierea profilului meu, va rog, inainte sa comentati. E o munca absolut istovitoare, crediti-ma pe cuvant, dar dupa un an de pauza, o merit pe deplin.Stiu ca e un capitol scris de o amatoare, si desi l-as fi putut perfectiona pana in panzele albe, vreau sa pastrez ca amintire aceasta scriere de copil de 11-12 ani, sa nu uit de unde am plecat, caci acum am mai aprofundat oarecum capitolul ''literatura''.Va multumesc pentru intelegere si lectura!

      Apropo, la fiecare capitol veți găsi în ordine niște cuvinte la întâmplare scrise cu bolt și italic, care, alăturate, Aduc la iveală esența capitolului respectiv!Am vrut să fie ceva mai interesant, eu sper să vă placă!PUUP!:*