Wendy, o viata invaluita in mister

Viața îti oferă ceva și îti cere la schimb altceva

M-am dat jos din pat speriata.Am deschis usa...in jurul meu erau doar niste folii de impachetat, praf si multa groaza.Groaza de a fi ABANDONATĂ!De propia mama?De propia sora?...
Simteam cum incep sa imi pierd din echilibru si cad brusc pe podea.Atunci am auzit niste voci din surdina...iar apoi totul se pierduse in ceata.
-Ne auzi?
-Amm...unde sunt?m-am trezit ametita, rostindu-mi vorbele cu mare greutate.Eram inconjurata de multe perechi de ochi si priviri ingrijorate.
-Te afli la spitalul local: ai suferit o trauma.Dar acum, cred ca ti-ai revenit.Te-am gasit singura, intr-o casa goala, cu exceptia unui bilet, si o asistenta mi-l dadu pentru a-l deschide.Cu toate acestea, avem mare nevoie de informatii in legatura cu ce s-a intamplat pentru a te ajuta și a deschide o anchetă asupra făptașilor.Poate așa îți vom găsi și părinții, dar dacă e vorba despre o răpire...
-Nu, nu a fost o răpire, si nici nu am, doar o mama și o soră.Ele m-au lăsat, singură în casă...Știu sigur!
-Oh, Doamne...biata fata, murmură ea, îngițindu-și spusele.
Mâinile îmi tremurau incontrolabil...Într-un final, am desfăcut foaia.Iată ce scria negru pe alb:

"Noi nu te-am iubit niciodata, Wendy.Ai fost doar  un mod de a ne răzbuna peentru noi, de care am profitat.Cu siguranță ne vom vedea foarte curând...
Semnat:cele pe care le credeai familia ta"

Trădătoare!- atât îmi răsuna prin minte.Și...doar câteva cuvinte pentru a-si lua adio?
-Ești în regulă?Chiar dacă întrebarea era de prisos, căci cum altfel te poti simti cand ești abandonat și pierdut printre străini, apreciam că îi păsa cuiva de mine.Dar cui?Iar răspunsul veni mai repede decât ă așteptasem(un alt caz de citire mistică a gândurilor)
-Ea este salvatoarea ta, mă lămuri asistenta.
-Mă numesc Brianna.Tu, Wendy, nu?Știu din bilet, confirma ea.
-Da, și îți multumesc!
-Nu ai pentru ce.Dar, totuși, nu mai ai pe nimeni?La auzul raspunsului meu negativ, fața i se întristă...Te-am găsit în casa, pe podea.Ușa era deschisă și...am sunat la poliție.Tata lucrează acolo.Făcuseși infarct și la vârsta noastră e foarte rar, si de asemenea, foarte grav, continua aceasta dupa un moment de meditare.Am aflat că ai tahicardie, ceea ce înseamnă că ritmul bătăilor inimii tale e
-E de ajuns, Brianna, se auzi din spate o voce groasa si solemna:era tatăl fetei.Casa în care locuiai nu era a familiei tale, mi se adresă el.Și încă ceva:certificatul tău de naștere e de negăsit.Ceea ce înseamnă că și datele sale sunt necunoscute.
Vorbele sale parca imi străpunseră inima, iar felul lui nepăsător de a le spune, ca și cum aș fi fost o gumă lipită de pantoful lui, era absolut revoltător...E ca și cum eu nu sunt eu.Daca eu nu sunt eu?Daca nu ma numesc Wendy, atunci cine sunt?Și...casa care a fost căminul meu atâta timp, nu er de fapta familiei Kally?!M-am ridicat brusc din pat, dar  încă eram epuizată.
-Unde voi locui?spusem speriată
-Poate sta cu noi, nu-i așa?întreabă ea uitându-se insistent la acel domn.
-Mă tem că nu...singurul ei loc este la orfelinat!j
-Dar, nuu, tată, nu o putem lăsa așa !se rugă Brianna cu ochii în lacrimi.
Am atins-o ușor pe umăr și am dat supusă din cap.Nu aveam de ales.Trebuia să fac cum mi s-a spus.Deși eram conștientă că mi-am pierdut libertatea de a fi copil, știam că mi-am făcut o... prietenă!

        Ține minte: nu există un favor făcut  fără o răsplata cerută la schimb!