Wendy, o viata invaluita in mister

Pistă falsă

   "Adevărul nu strălucește decât în ochii celui care l-a căutat îndelung, destul de îndelung, încât să merite să-l vadă..."    - Lebesque.

             ...

             -Mama!?

            -Chiar eu, scumpete...declară cu un glas ce mă scârbea în totalitate.

            -Ce vrei?Parcă era închisă...Lasă-mă în pace!Sunt atât de fericită acum!

            -Oh, credeai că te poți descotorosi de mine?Cât de naivă poți fi! Află că, șoc și groză, nimeni nu scapă așa ușor, nici măcar nemernicii ăia de criminalI!

            -De fapt, chiar semănați!Ai ucis-o deja pe Tiffanny! De ce m-ai sunat!?

           -Ăm, bună întrebare, dar răspunsul, ei bine, e mai greu de explicat.

          Cu o voce gravă, continuă:

          -Trebuie să mă scoți din locul ăsta!

           Am făcut ochii mari, și parcă nu voiam să dau asculatare urechilor mele.Pentru următoarele 2 minute nu mai scosesem niciun sunet, nici ea, nici eu.Speram că se va plictisi așteptând, sau mai bine, va crede ca a pierdut semnalul.

             Se pare că instinctele mă înșelară.

              -Ți-am mai spus că ești credulă?A, da, izbucni ea sarcastic. Voiai să te cruț de sarcina asta, dar, ești de fapt obligatăă...

                Eram oripilată până peste măsură! Ce obligație aș fi putut să am!? Eram pe cale să închei conversația,și tăcerea mea subită o forță să explice:

                 -Dacă nu mă ajuți, îl voi denunța pe Michal pentru furtul acelor milioane de dolari. Nu mă poți opri sau nega, am dovada clară!

                    E adevărat...ca un fulger îmi trecu prin minte acea zi...momentul în care Brianna află că locuința ei era construită pe bani șterpeliți.

                     -Hmm...de ce nu te ajută "iubitul și minunatul tău Benișor"?!am exclamat, imitând întocmai alintul pe care îl atribuia aliatului său,Ben.

                      -El poate deschide secția cu un simplu card de credit, se poate ocupa de camerele de luat vederi, de paznici, de tot.Cum crezi că a ieșit din închisoare, dragul de el?...Însă, poarta carcerei mele e altceva...Și aici intervii tu.

                        Eram de-a dreptul mută.

                     -Ah, maturizează-te!Ascultă, fato!Cine e polițistul? Michal. Ce are el? Cheia spre evadare. Dacă nu o faci, s-a dus cu visul tău frumos!

                        Totul prindea sens.Dar, eram depășită de situație.Ce să aleg?

                        Să o las să umble liberă prin New York, chiar dacă din clipă în clipă ar fi putut născoci un plan prin care să scape de mine sau să curm destinul oamenilor care m-au ajutat, atunci când nimeni n-a făcut-o, și care au fost capabili să ofere iubire unei fete pierdute prin lume, a nimănui?Am ajuns la concluzia că mai bine-mi dădeam eu viața în locul lor.

                        -Fie, o voi face...am răspuns, în cele din urmă, nevoită.Dra cu o condiție: îmi dai medalionul î-na-poi! Și sper că se înțelege că odată liberă, mă vei lăsa pe mine și pe familia mea în pace...m-am răstit la ea, aproape țipând în telefon.Nu accept refuzurile tale, asta ori putrezești acolo!