Wendy, o viata invaluita in mister

Casa familiei Ross- partea I

               -CE CAUȚI AICI?! țipă iritată Amanda. Parcă ți-am spus sa mergi acasă, agramato! Ăă... rosti jenată aceasta zărindu-i privirea nedumerită a lui Aden.
              -Cum o cheamă și cine e ea? Mi se pare un chip familiar... mă analiză din cap până în picioare .
              -Ea e ...Agatha! Menajera mea! Mama ei e bolnavă aşa că îi fac un mare serviciu lucrând pentru mine: nu găseşti banii pe drum,  si tu ştii asta cel mai bine,  scumpul meu cumnat! Acum,  dacă ma scuzi,  o clipă.
               Înainte de a mai spune ceva,  m-a tras repezită de mânecă pe hol.
               -Ascultă, pușlamao!Ştiu ce ai în cap,  știu ca știi ca-i taică-tu ŞI că vrei să îi spui adevărul. Dar,  uite cum stă treaba!Tu o să joci după regulile mele de acum în colo,  așadar,  iată prima sarcină. Nu ai voie să -ţi dezvălui identitatea directorului! Prietena ta care te-a ajutat şi sprijinit la greu sau Aden? Tu alegi! aa,  şi nu uita,  cu ajutorul microfonului aud,  simt şi VĂD totul. Iar dacă  ţi-l dai jos,  semnalul se va intrerupe,  iar eu am idee unde sa te caut si să te şi găsesc!Timp de gandire in 10, 9...
                 -În mod normal,  aş  spune că ești teribilă,  dar acum nu mai am nici cea mai mica îndoială,  i-am declarat aproape plângând de nervii acumulați. Mă întrebam dacă nu eram prinsă de acel gardian,  nu era nevoie sa dau buzna în încăpere,  intrând abia cand era gol înăuntru,  fără ştiinţa broaştei ăsteia râioase.                    
                  -Accept,  dar numai pentru familia Briannei! Într-o bună zi ai să regreţi ca m-ai folosit! Poate ai câştigat tu lupta asta,  dar războiul nu s-a terminat încă,  mătușa !
                   Mi-am îndreptat paşii apăsat spre cartier,  pe strazile pavate,  în lumina slabă a felinarelor. Îngheţasem,  dar nu de frig,  caci zilele caniculare de vară erau în plin sezon,  ci de teamă. Da,  mi-era teamă de Amanda si doar gândul ca planul ei avea să se desfăşoare aşa cum spera, ma facea agitată,  irascibilă. Ce-aveam sa îi spun Briannei acum? Chiar de mi-a încuviinţat,  totuşi,  să ies din casă fără vreo explicatie,  ma frământa serios gândul că i-a pomenit tatălui ei despre dispariţia mea subită,  şi că,  odată  întoarsă la reședința Wallys,  voi avea de dat explicaţii. Iar adevărul era ultimul lucrul pe care aş  fi vrut să-l destăinui acum cuiva,  după toate ameninţările Amandei.
                     Nu mai aveam nicio speranţă,  nimic să-mi aducă o mângâiere,  oricât de mărunta. Mergând cu privirea in pământ, m-am lovit prosteşte cu capul de un stâlp masiv,  din beton. M-am chinuit din rasputeri sa nu ţip de durere,  căci nu intenţionam sa sparg tocmai eu,  târziu în noapte,  liniştea colosală in care acea strãduţă se cufundase. Mai presus de toate,  era împânzită de camere de luat vederi. Nu ma mira,  căci tocmai înaintam prin sirul lung de vile luxoase ale starurilor de la Hollywood. Deodată, mi-am amintit că si locuința părinților mei Aden si Amber,  se afla şi ea prin preajmă.

                      La scurt timp,  am ochit-o din depărtare: avea trei etaje.Mi-am ațintit privirea spre casă  pentru a captura mai departe peisajul. In partea stângă a construcţiei licărea ceva în lumina lunii,  iar curand am desluşit ca era apa dintr-o piscină. M-am intrebat ca,  daca era de drept un muzeu,  piscina nu avea sa mai fie plină in niciun caz... Mi-am frământat mintea pana am ajuns la probabilitatea că statul făcea închirieri, sau chiar Compania Ross,  caci fiind soţul lui Amber,  casa rămăsese pe mâinile lui. Fără a mai avea energie şi chef în a analiza situaţia cu pricina,  mi-am ridicat un mare si important semn de întrebare: dacă,  într-adevăr era asa cum se zvonea in familia Kally,  locuinţa de milioane de dolari avea sa fie într-o zi propietatea mea?De necrezut cum îşi poate viaţa schimba atât de brusc cursul în care se-ndreaptă. 

                          Cu cât ma apropiam mai mult,  reuşeam să focalizez detaliile clădirii. Dar altceva mi-a rapit atenţia,  care,  chiar de era distributivă,  eram atât de socata de ce imi vedeau ochii, incat orice alt lucru prezent disparu intr-o pâclă densă.Erau aceeasi barbati fermi, banda temută de spărgători cu medalionul meu in mână!
              Eram atât de furioasă că ceva ce-mi aparținea, lanțul de la mama, se afla in mainile lor, încât as fi fost in stare sa îi strig:"Dați-mi lanțul înapoi, haimanalelooor!"
             Dar știam ca voi sfârși rău dacă le voi atrage atenția, așa c-am preferat să păstrez liniștea.Se chinuiau din răsputeri să oprească camerele atașate sus, de gardul imens: o parte din gradină nici nu se vedea din cauza acestuia.Erau și înarmați cu ochelari inflaroșu, pudră de talc, câteva cuțite și pistoale, lucru care mă înspăimânta îngrozitor.Văzusem în câteva filme cum pudra, fie ea și fard, putea descoperi razele laser, odată preserată în aer.Mă miram că se folosiseră de o tehnologie atât de avansată pentru a crea cea mai buna securitate, dar, dacă zvonurile erau adevărate, adică averea din seif, cu siguranta merita.
             Ghinionul meu era că, în timp ce mă holbam, mi-am scăpat dintr-o mișcare greșită, geanta pe jos.Fiind atât liniște, se auzi deslușit, chiar zgomotos.M-am pitit după o mașină, crezând că am scăpat, dar...o respirație greoaie îmi sufla în ceafă.
           -Măi, măi, măiii....Nici că se putea mai bine.Nu ar fi trebuit sã mă strofoc să te găsesc, dacă știam ca însuși tu vei veni la mine...
           Îmi înșfăcă pãrul, silindu-mă să mă ridic în picioare.
           -Hmm...Brațul tău!Veniți mai aproape băieți!Trandafirul!Credeam că Amanda-și bătea joc de noi cu una din minciunile sale când ne-a spus că ești moștenitoarea lui Amber, dar, Dumnezeule, cotoroanța avea dreptate!Trebuie să recunosc, semeni mult cu mama ta, surâse el printre dinți, iscoditor.Acum , haide, tu ne vei deschide porțile reședinței Ross.
            Nu înțelegeam încă de ce aveau nevoie de mine!Își dădu seama că nu mă prinsesem de ce vrea să-mi spună, așa că continuă:
             -Vezi, tu, puștoaico, spargerea camerelor de filmat, nu e o soluție, compania de management e ochi și urechi pe-aici, ne-ar depista imediat, dar există un sistem destul de ingenios, montat de tăică-tu, prin care doar cei din gena familiei îsi pot folosi amprenta mâinii să deschidă porțile.Cum te crede moartă, dispărută sau mai știu eu ce, doar el mai putea umbla pe-aici...Până acum!Faci asta ori...cred că ai prefera să nu auzi ce-au pățit celelalte victime ale noastre când nu s-au supus cerințelor, adăuga, cu o voce macabră.Haide, să nu mai pierdem timpul!
           -Avantajul nostru, a adăugat Pumn e că toată lumea ce lucrează pentru compania Ross este de serviciu ori în sediul lor central, ori la celelalte spitale din oraș.Acum o săptămână a avut loc un atac terorist în Cairo la o școală de stat, iar toți copiii au fost transportați de urgență la ei.Nimeni nu supraveghează camerele, vă asigur eu.

         Așadar, cei doi m-au tras spre ei, silindu-mă să îi urmez pe Bulldog și Ganteră, ce mergeau precauți în față.Eram în ghearele lor acum...