The unfortunate events of a day that was but might never be...
Doi gemeni trimiși de mici și instruiți în tărâmuri opuse caracterului lor. O tămăduitoare și un războinic rebel luptă cu destinul pentru aș apară regatul însă drumul revederii ce...
10 ani mai târziu... Micuța Linn împlinea 18 ani,iar bătrânul ce avusese grijă de ea până la această vârstă, pe patul de moarte îi dăruii acesteia un colier turcoaz de la mama ei. Se spunea că deținătoare acestui colier avea puterea de a vindeca orice rană. După ultima suflare, Linn voia să-i îngroape trupul neînsuflețit însă încăperea se luminase puternic apoi dispăru odată cu acesta. Linn nu mai suporta liniștea și singurătate acelui loc pustiu, luând cu ea câteva lucruri și pornind la drum. Nu îi era teamă de necunoscut dar simțea nevoia de cineva alături.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-
După 10 ani...
Tânărul Massu împlinise 18 ani, iar bătrâna îi dărui acestuia arcul din lemn de Quebrancho de la tatăl său. O singură săgeată avea puterea de a străpunge și cele mai dure scuturi. Bătrâna plecă într-o zi după ierburi pentru leacuri, nemaintorcându-se... Massu simțind lipsa acesteia, își luă arcul și tolba, plecând spre un nou loc. Nu îi era teamă de nimic însă singurătatea îl apăsa pe suflet...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-
Două săptămâni mai târziu
Linn ajunge în pădurea Yu. Spre mirarea ei, singurul arbore verde din întreg tărâmul era un stejar. O rază de lumină străpunge frunzele formând pâcle de lumină la baza arborelui. Era atât de plăcut încât Linn se cuibării între două rădăcini și adormii învăluită de frunze. Nu trecu mult timp iar o creatură mistică o luă pe aceasta în brațe și dispare în trunchiul arborelui. Când se trezii, Linn era întinsă într-un pătuț din nuiele, confuză și derutată de locul unde se afla. În acest timp creatura misterioasă de aproprie de ea cu două ceșcuțe de ceai de mușețel.
-Nu te speria, nu vreau să-ți fac rău... -C..cine ești? Unde mă aflu? -Poftim,ia un ceai. Eu sunt Mușețel. Bine ai venit în casa mea. -Stai...dacă tu ești Mușețel... ceaiul este făcut din tine?... -Nuuu...dar așa îmi spunea mama când eram mic. Care este numele tău domniță? -Linn. -Mă bucur să te cunosc! Pari o fire calmă. -Așa cred... -Ei bine Linn, unde vrei să ajungi în acest tărâm al umbrelor? Nu pari să cunoști zona, te pot ajuta cu ceva? -Mulțumesc pentru ceai, însă mă descurc și singură. -Dacă vreodată ai nevoie de ajutor știi unde să mă găsești! -Cu siguranță!
Linn își luă rămas bun de la acesta și își continuă drumul.
-
După două săptămâni...
Massu ajunge la marginea unei ape tulburi și observă o reflexie roșie în apă. Nu apucă să privească în spate că dispare umbra. Își scoate o săgeată și când s-o fixeze în arc, este tras în apă de un curent puternic. O lumină puternică îi acoperă fața și se trezește pe fundul apei într-un cristal. În zadar se zbătu Massu să iasă, până când creatura roșie își făcuse apariția. Acesta se aproprie de Massu și îi făcu semn să se liniștească. După două minute îl eliberă din cristal și îl scoase la suprafață. Confuz, Massu se uita în împrejurimi după acea creatură până o zări în acea apă. Până la lăsarea nopții, Massu așteptă umbra roșie să reapară, într-un final se înfățișă o siluetă feminină, ce părea să se aproprie de el. -Bună, eu sunt Cailee, tu? -Ăăă...e..eu sunt Massu. -Cum ai ajuns aici? -Îmi caut destinul...
Nu a mai apucat să spună ceva iar Cailee dispăruse în apă. Oare ea sa fi fost creatura ce îi salvase pe Massu din cristal?
