The dystopian utopia

X

Două lumi se unesc.

Linn POV
E cald. Ceru-i colorat iar aerul curat...diferit față de tărâmul cutreierat cu Mușețel...stai!
Mă uit în jur și-l văd la baza unei stânci negre. Ciudat... o stâncă în mijlocul câmpiei?
Fug la el și îl iau în brațe. Aveam nevoie de cineva aproape și nu puteam să-l las să moară. Mâna... Mă uit la mâna mea iar tăietură dispăruse. Mușețel mă vede și mă ia în brațe. Sute de întrebări îmi vin in minte despre cele întâmplate însă ceva îmi distrage atenția...

-Cine ești?

Nu răspunde. Sta nemișcat...
O pasăre se năpustește asupra celui de după stâncă și se lasă liniște din nou.

-Ești bine?

Liniștea devine profundă. Mi-e teamă să mă uit. Mușețel de oferă să verifice însă îl împiedic și îmi fac curaj într-un final să văd cine e...

Îmi strâng talismanul in pumn și pășesc mărunt spre cele două creaturi.
Când trec pe partea cealaltă...

-Hei?... Nu-ți fac nimic.

Un tânăr cam de vârstă cu mine se întoarce spre mine și ne privim. E drăguț...
Amicul său cel mai probabil îi adusese ceva de mâncare căci piciorul lui era străpuns de o săgeată. Mă apropii de el iar creatura înaripată îmi sare în față. Băiatul îi face semn și se retrage. Mușețel auzind zgomotul vine la mine și mă întreabă dacă sunt bine apoi îi privește pe cei doi. Văzând săgeata din piciorul tânărului se apleacă spre el și scoate o bucată de hrean și îi smulge săgeata din picior, punând hrean în locul acesteia. Nu stau pe gânduri și îmi scot plantele pentru a scoate otrava din corpul său. Cât timp Muștel se ocupa de rană lui, îi trimit amicul după vreascuri iar eu plec după apă, undeva la marginea unui râu. Ne întoarcem și pun repede apă la fiert, adăugând cărbuni de la foc și îl forțez s-o bea. După câteva minute, vomită tot lichidul și o dată cu el și otrava. Pare că își recapătă culoarea și respiră normal. Mușețel îi bandajează piciorul cu frunze de hrean și îi face un ceai de anghinare pentru a scăpa de gustul amar. Începe să plângă și îl iau în brațe. Mă simt ciudat... Prima dată după atât timp când găsesc pe cineva ca mine...îmi seamănă...pare familiar.

-

Massu POV

E cald, cerul prinde culoare iar aerul curat îmi taie respirația. Îl caut din privire pe Valor și zboară sus... Îmi privesc piciorul și încerc să-mi scot săgeata însă totul e în zadar...
Mă sprijin de stâncă și aud o voce...pașii îi sunt mărunți iar respirația pare să îi contureze silueta. Valor se aproprie de mine cu o ramură de măceșe.
O voce familiară mă întreabă dacă sunt bine. Tac și urmăresc fiecare zgomot ce se apropria până când o fată apare timidă de după stâncă. E drăguță. Încerc să mă ridic însă Valor se pune în fața ei dar îl liniștesc și o las să se aproprie. O creatura ciudată apare in spatele ei apoi se așează lângă mine examinând piciorul săgetat. La scurt timp se mobilizează toți trei și îmi prepara tot felul de leacuri pentru a mă ajuta...ceea ce e destul de ciudat.
Fata e atât de atentă la detalii și migăloasă chiar și în prepararea ceaiului... Chipul ei îmi e familiar...